- împuia
- ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. tranz. (în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameţi pe cineva cu vorbăria. [pr.: -pu-ia. – prez. ind. şi: (reg.) împúi] – În + pui.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎMPUIÁ vb. v. înmulţi, reproduce.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîmpuiá vb., ind. prez. 1 sg. împuiéz, 3 sg. şi pl. împuiáză, 1 pl. împuiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. împuiéze; ger. împuíndTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎMPU//IÁ împuiaiéz tranz. : împuia capul (sau urechile) cuiva a repeta cuiva insistent un lucru; a ameţi pe cineva cu vorbăria. /în +puiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXîmpuiá pers. 3 sg. împuiáză, vb. I (pop.) 1. (despre animale şi păsări) a face ouă, a se înmulţi. 2. (despre bube) a se întinde. 3. (despre gânduri, dragoste) a încolţi, a se încuiba. 4. (cu referire la urechile şi capul omului) a asurzi, a bate capul, a ameţi, a năuci. 5. (cu referire la ornamente) a desena, a coase pui pe ceva, a împodobi, a împestriţa.Trimis de blaurb, 08.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.