statornici

statornici
STATORNICÍ, statornicesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A (se) aşeza, a (se) stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent). 2. tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî. – Din statornic.
Trimis de thiess, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STATORNICÍ vb. 1. v. stabili. 2. a (se) stabili, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au statornici relaţii prieteneşti.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili. (Cum aţi statornici concentraţia vinului?) 4. v. consfinţi. 5. a se încuiba, a se înrădăcina, (fig.) a se înţeleni. (Un obicei care s-a statornici.) 6. (fig.) a se împământeni, a se încetăţeni. (S-a statornici următoarea practică ...) 7. v. institui. 8. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a stabili, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A statornici un nou termen.) 9. v. ordona. 10. v. orândui. 11. v. permanentiza.
Trimis de siveco, 20.10.2008. Sursa: Sinonime

STATORNICÍ vb. v. consolida, constitui, crea, ctitori, funda, institui, încheia, înfiinţa, întări, întemeia, organiza.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

statornicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. statornicésc, imperf. 3 sg. statorniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. statorniceáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A STATORNIC//Í statorniciésc tranz. 1) A face să se statornicească. 2) rar A face să intre în acţiune; a stăbili; a instaura. statornici alte rânduieli. /Din statornic
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE STATORNIC//Í mă statorniciésc intranz. 1) A se aranja cu traiul într-un loc; a se stabili; a se aşeza. 2) (despre obiceiuri, idei etc.) A intra adânc în uz; a deveni obişnuit; a se încetăţeni; a se împământeni; a se înrădăcina; a se consfinţi. /Din statornic
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • statornicí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. statornicésc, imperf. 3 sg. statorniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. statorniceáscã …   Romanian orthography

  • stabili — STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înfiinţa, a institui. ♢ expr. A stabili legătura… …   Dicționar Român

  • fixa — FIXÁ, fixez, vb. I. tranz. 1. A aşeza ceva (rar pe cineva) într un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mişcat, clintit. ♦ A se uita ţintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A… …   Dicționar Român

  • restatornici — RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) statornici din nou. – Re1 + statornici. Trimis de dante, 02.07.2004. Sursa: DEX 98  RESTATORNICÍ vb. v. restabili. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  restatornicí …   Dicționar Român

  • întrona — ÎNTRONÁ, întronez, vb. I. tranz. şi refl. 1. A (se) aşeza pe tron ca domn, rege, împărat; a (se) încorona, a (se) înscăuna. 2. fig. A deveni sau a face să devină stăpân; a (se) statornici. ♦ A (se) instaura, a (se) instala. – În + tron. Trimis de …   Dicționar Român

  • aşeza — AŞEZÁ, aşéz, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a şedea sau a face să şadă. ♢ expr. (refl.) A se aşeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. A se aşeza la lucru = a începe să facă o treabă. ♦ refl. A poposi. ♦… …   Dicționar Român

  • permanentiza — PERMANENTIZÁ, permanentizez, vb. I. refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină permanent; a (se) statornici. – Permanent + suf. iza. Trimis de oprocopiuc, 12.03.2004. Sursa: DEX 98  PERMANENTIZÁ vb. a (se) statornici. (O situaţie care s a… …   Dicționar Român

  • încetăţeni — ÎNCETĂŢENÍ, încetăţenesc, vb. IV. 1. tranz. A acorda cuiva o cetăţenie; a indigena. 2. refl. fig. A se înrădăcina, a se statornici. – În + cetăţean. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNCETĂŢENÍ vb. v. statornici. Trimis de siveco, 13 …   Dicționar Român

  • consacra — CONSACRÁ, consácru, vb. I. tranz. 1. A pune la dispoziţie, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦ tranz. şi refl. A (se) dedica, a (se) devota. 2. A stabili; a consfinţi. – Din fr. consacrer, lat. consecrare. Trimis de Joseph, 28.05.2004.… …   Dicționar Român

  • consfinţi — CONSFINŢÍ, consfinţesc, vb. IV. tranz. A da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra. – Con1 + sfinţi (după fr. consacrer). Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  CONSFINŢÍ vb. 1. a consacra, a fixa, a stabili, a statornici, (înv.) …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”