consfinţí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. consfinţésc; imperf. 3 sg. consfinţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. consfinţeáscã … Romanian orthography
consacra — CONSACRÁ, consácru, vb. I. tranz. 1. A pune la dispoziţie, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦ tranz. şi refl. A (se) dedica, a (se) devota. 2. A stabili; a consfinţi. – Din fr. consacrer, lat. consecrare. Trimis de Joseph, 28.05.2004.… … Dicționar Român
consfinţire — CONSFINŢÍRE, consfinţiri, s.f. Acţiunea de a consfinţi; stabilire, consacrare. – v. consfinţi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONSFINŢÍRE s. 1. consacrare, fixare, stabilire, statornicire, (înv.) sfinţire. (consfinţire unui obicei.) … Dicționar Român
tăia — TĂIÁ, tai, vb. I. I. tranz. A despărţi, a separa ceva în mai multe bucăţi, cu ajutorul unui obiect tăios. ♢ expr. A tăia nodul gordian = a găsi soluţia unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situaţie încurcată. Poţi să tai lemne pe dânsul … Dicționar Român
statornici — STATORNICÍ, statornicesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A (se) aşeza, a (se) stabili într un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent). 2. tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî. – Din statornic. Trimis de thiess, 13.09.2007.… … Dicționar Român
confirma — CONFIRMÁ, confirm, vb. I. tranz. 1. A recunoaşte justeţea unei afirmaţii făcute de altcineva mai înainte; a atesta, a mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a întări o ipoteză, o afirmaţie etc. 2. (jur.) A renunţa la dreptul de a cere… … Dicționar Român
cununa — CUNUNÁ, cunún, vb. I. 1. refl. recipr. A se căsători (religios). 2. tranz. A declara pe miri căsătoriţi din punct de vedere religios. ♦ A asista pe cineva în timpul serviciului religios al cununiei, în calitate de naş. ♦ (Despre părinţi) A şi… … Dicționar Român
fixa — FIXÁ, fixez, vb. I. tranz. 1. A aşeza ceva (rar pe cineva) într un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mişcat, clintit. ♦ A se uita ţintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A… … Dicționar Român
legaliza — LEGALIZÁ, legalizez, vb. I. tranz. A atesta autenticitatea; a da formă legală unui act, unui document. ♦ A da caracter legal unui fapt, unei situaţii, a face să fie recunoscut în mod oficial. – Din fr. légaliser. Trimis de RACAI, 13.09.2007.… … Dicționar Român
mirui — MIRUÍ1, miruiesc, vb. IV. tranz. 1. A unge pe credincioşi cu mir2 (pe frunte). 2. A consfinţi în funcţie un domnitor, un cleric etc., ungându i fruntea cu mir2. ♦ p. gener. (fam.) A numi într o funcţie (importantă). 3. fig. (fam.) A lovi pe… … Dicționar Român
