consfinţire

consfinţire
CONSFINŢÍRE, consfinţiri, s.f. Acţiunea de a consfinţi; stabilire, consacrare. – v. consfinţi.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CONSFINŢÍRE s. 1. consacrare, fixare, stabilire, statornicire, (înv.) sfinţire. (consfinţire unui obicei.) 2. v. con-firmare. 3. v. le-galizare.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

consfinţíre s. f. → sfinţire
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

CONSFINŢÍRE s.f. Acţiunea de a consfinţi; consacrare. [< consfinţi].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • consacrare — CONSACRÁRE, consacrări, s.f. Acţiunea de a (se) consacra; dedicare; consfinţire; spec. stabilire a capacităţii, a meritelor deosebite ale cuiva într un anumit domeniu. – v. consacra. Trimis de Joseph, 28.05.2004. Sursa: DEX 98  CONSACRÁRE s. 1.… …   Dicționar Român

  • sancţiune — SANCŢIÚNE, sancţiuni, s.f. 1. Aprobare dată unei legi de către şeful statului, pentru a o face executorie; p. ext. confirmare a unui act de către o autoritate sau o instanţă superioară celei care 1 a emis, pentru a i da valabilitate. ♦ p. gener.… …   Dicționar Român

  • confirmare — CONFIRMÁRE, confirmări, s.f. Acţiunea de a confirma şi rezultatul ei; întărire, adeverire. ♦ Declaraţie prin care o persoană, îndreptăţită să ceară anularea unui act, îl recunoaşte valabil. ♦ Aprobare a unui act sau a unei măsuri procedurale de… …   Dicționar Român

  • fixare — FIXÁRE, fixări, s.f. Acţiunea de a (se) fixa şi rezultatul ei. – v. fixa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FIXÁRE s. 1. fixat, imobilizare, înţepenire, pironire, prindere, ţintuire, (rar) pecetluire. (fixare în cuie a unui… …   Dicționar Român

  • legalizare — LEGALIZÁRE, legalizări, s.f. Acţiunea de a legaliza şi rezultatul ei. – v. legaliza. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LEGALIZÁRE s. (jur.) 1. autentificare, întărire. (legalizare unui act.) 2. v. reglementare. 3. consfinţire,… …   Dicționar Român

  • mirui — MIRUÍ1, miruiesc, vb. IV. tranz. 1. A unge pe credincioşi cu mir2 (pe frunte). 2. A consfinţi în funcţie un domnitor, un cleric etc., ungându i fruntea cu mir2. ♦ p. gener. (fam.) A numi într o funcţie (importantă). 3. fig. (fam.) A lovi pe… …   Dicționar Român

  • sacrare — SACRÁRE s. v. canonizare, confirmare, consacrare, consfinţire, întărire, ratificare, sancţionare, sancţiune, sfinţire, validare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • sfinţire — SFINŢÍRE, sfinţiri, s.f. Acţiunea de a (se) sfinţi1 şi rezultatul ei. ♦ (înv.) Consfinţire, consacrare. – v. sfinţi1. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFINŢÍRE s. (bis.) 1. canonizare, (livr.) sacrali zare, sacralizaţie, sanctificare …   Dicționar Român

  • stabilire — STABILÍRE s.f. Acţiunea de a (se) stabili; determinare, precizare, dovedire; descoperire; înfăptuire; aşezare, instalare. – v. stabili. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STABILÍRE s. 1. aşezare, fixare, instalare, oprire, statornicire …   Dicționar Român

  • statornicire — STATORNICÍRE, statorniciri, s.f. Actiunea de a (se) statornici şi rezultatul ei; stabilire, fixare. – v. statornici. Trimis de thiess, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STATORNICÍRE s. 1. v. stabilire. 2. stabilire. (statornicire unor relaţii de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”