- confirmare
- CONFIRMÁRE, confirmări, s.f. Acţiunea de a confirma şi rezultatul ei; întărire, adeverire. ♦ Declaraţie prin care o persoană, îndreptăţită să ceară anularea unui act, îl recunoaşte valabil. ♦ Aprobare a unui act sau a unei măsuri procedurale de către organul competent. – v. confirma.Trimis de Joseph, 23.05.2004. Sursa: DEX '98Confirmare ≠ dezminţire, infirmareTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCONFIRMÁRE s. 1. adeverire, arătare, atestare, certificare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (confirmare celor arătate.) 2. (jur.) consacrare, consfinţire, întărire, ratificare, sancţionare, sancţiune, validare, (înv.) sacrare. (confirmare a unei legi.) 3. (jur.) întărire, recunoaştere, validare. (confirmare unui deputat.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeconfirmáre s. f., g.-d. art. confirmării; pl. confirmăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONFIRMÁRE s.f. 1. Acţiunea de a confirma; întărire, adeverire. ♦ Declaraţie prin care o persoană îndreptăţită să ceară anularea unui act îl recunoaşte ca valabil. ♦ Întărire a unui mandat de arestare de către organul competent. 2. Întărire, definitivare a situaţiei unei persoane. [< confirma].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.