consacrare

consacrare
CONSACRÁRE, consacrări, s.f. Acţiunea de a (se) consacra; dedicare; consfinţire; spec. stabilire a capacităţii, a meritelor deosebite ale cuiva într-un anumit domeniu. – v. consacra.
Trimis de Joseph, 28.05.2004. Sursa: DEX '98

CONSACRÁRE s. 1. v. consfinţire. 2. v. confirmare. 3. v. târnosire. 4. dedicare, destinare, devotare, închinare. (consacrare vieţii sale unei cauze nobile.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

consacráre s. f. (sil. -cra-), g.-d. art. consacrării; pl. consacrări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONSACRÁRE s.f. Acţiunea de a (se) consacra şi rezultatul ei; consfinţire, stabilire; consacraţie. ♦ Dedicare. [< consacra].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

CONSACRÁRE s. f. acţiunea de a (se) consacra; dedicare. ♢ consfinţire, stabilire; (spec.) confirmare, recunoaştere a capacităţii, a meritelor cuiva într-un anumit domeniu. (< consacra)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • consacrare — (ant. e region. consagrare) [dal lat. consacrare, consecrare, der. di sacer sacro , col pref. con ]. ■ v. tr. 1. (eccles.) a. [rendere sacro: c. una chiesa ] ▶◀ (non com.) sacralizzare, (lett.) sacrare. ‖ benedire, divinizzare. ◀▶ (non com.)… …   Enciclopedia Italiana

  • consacrare — con·sa·crà·re v.tr. 1a. AU TS lit. rendere sacro mediante un rito religioso: consacrare una chiesa, un tempio pagano | consacrare l ostia, il pane e il vino, nel cattolicesimo, convertire il pane e il vino nel corpo e nel sangue di Cristo durante …   Dizionario italiano

  • consacrare — {{hw}}{{consacrare}}{{/hw}}A v. tr. 1 Investire degli ordini sacri: consacrare un sacerdote. 2 Confermare solennemente con riti religiosi: consacrare re, imperatore | (est.) Riconoscere in modo solenne e ufficiale: fu consacrato poeta in… …   Enciclopedia di italiano

  • consacráre — s. f. (sil. cra ), g. d. art. consacrärii; pl. consacräri …   Romanian orthography

  • consacrare — A v. tr. 1. (un sacerdote) ordinare, ungere 2. (est.) proclamare, confermare, riconoscere □ (un diritto, una verità, ecc.) sancire, sanzionare, convalidare, legittimare, statuire 3. (una chiesa, una cappella) dedicare, destinare, intitolare,… …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • consacraţie — CONSACRÁŢIE, consacraţii, s.f. (Rar) Consacrare; spec. sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. – cf. lat c o n s e c r a t i o , o n i s, fr. c o n s é c r a t i o n. Trimis de Joseph, 28.05.2004. Sursa: DEX 98  consacráţie s. f. (sil. cra ţi e), art …   Dicționar Român

  • consfinţire — CONSFINŢÍRE, consfinţiri, s.f. Acţiunea de a consfinţi; stabilire, consacrare. – v. consfinţi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CONSFINŢÍRE s. 1. consacrare, fixare, stabilire, statornicire, (înv.) sfinţire. (consfinţire unui obicei.) …   Dicționar Român

  • sfinţire — SFINŢÍRE, sfinţiri, s.f. Acţiunea de a (se) sfinţi1 şi rezultatul ei. ♦ (înv.) Consfinţire, consacrare. – v. sfinţi1. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFINŢÍRE s. (bis.) 1. canonizare, (livr.) sacrali zare, sacralizaţie, sanctificare …   Dicționar Român

  • consacrazione — con·sa·cra·zió·ne s.f. 1a. CO TS lit. il consacrare e il suo risultato: consacrazione di una chiesa, la consacrazione di un vescovo; la consacrazione di un uso 1b. TS lit. → consacrazione eucaristica 2. TS stor. nel mondo pagano, offerta alla… …   Dizionario italiano

  • riconsacrare — ri·con·sa·crà·re v.tr. CO consacrare nuovamente: riconsacrare una cappella profanata {{line}} {{/line}} DATA: 1653. ETIMO: der. di consacrare con ri …   Dizionario italiano

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”