consacrát — adj. m., pl. consacráţi; f. sg. consacrátã, pl. consacráte … Romanian orthography
panteon — PANTEÓN, panteonuri, s.n. 1. (La greci şi la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument naţional în care se depun rămăşiţele pământeşti ale oamenilor iluştri. ♦ fig. Totalitatea oamenilor iluştri ai unei ţări. [pr.: te on] –… … Dicționar Român
consuetudinar — CONSUETUDINÁR, Ă, consuetudinari, e, adj. (livr.) Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. [pr.: su e ] – Din consuetudine. Trimis de gudovan, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONSUETUDINÁR adj. v. cutumiar. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
recunoscut — RECUNOSCÚT, Ă, recunoscuţi, te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adevărat, ca valabil); mărturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate în materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca… … Dicționar Român
sanctuar — SANCTUÁR, sanctuare, s.n. (Adesea fig.) Loc într un templu sau într o biserică socotit sfânt şi interzis profanilor; p. gener. locaş de cult. [pr.: tu ar] – Din lat. sanctuarium, fr. sanctuaire. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
bahic — BÁHIC, Ă, bahici, ce, adj. Referitor la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ♢ De băutură, de chef. ♢ Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din fr. bachique, lat. bacchicus. Trimis de paula, 02.03.2002. Sursa: DEX 98 BÁHIC adj. v … Dicționar Român
consfinţit — CONSFINŢÍT adj. 1. consacrat, fixat, stabilit, statornicit. (Un obicei consfinţit.) 2. v. consacrat. 3. v. confirmat. 4. v. legalizat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
dial — DIÁL, Ă adj. (Mit.) Care era consacrat lui Iupiter sau cultului său. [pron. di al. / < lat. dialis]. Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DN DIÁL, Ă adj. (mit.) care era consacrat lui Iupiter sau cultului său. (< lat. dialis) Trimis … Dicționar Român
fanum — FÁNUM s.n. Teren sau edificiu consacrat cultului unui zeu la romani. [< lat. fanum]. Trimis de LauraGellner, 21.03.2005. Sursa: DN FÁNUM s. n. (la romani) teren, edificiu consacrat cultului unui zeu. (< lat. fanum) Trimis de raduborza, 15 … Dicționar Român
titlu — TÍTLU, titluri, s.n. 1. Calificare căpătată de cineva în urma unor studii speciale într un anumit domeniu de activitate. ♢ Titlu de glorie = merit, renume, fală. ♦ Demnitate, funcţie, titulatură deţinute de cineva sau acordate cuiva; nume,… … Dicționar Român
