- panteon
- PANTEÓN, panteonuri, s.n. 1. (La greci şi la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument naţional în care se depun rămăşiţele pământeşti ale oamenilor iluştri. ♦ fig. Totalitatea oamenilor iluştri ai unei ţări. [pr.: -te-on] – Din fr. panthéon.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98panteón s. n. (sil. -te-on), pl. panteónuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPANTEÓN panteonuri n. 1) (în antichitatea greacă şi romană) Templu consacrat tuturor zeilor. 2) Criptă monumentală închinată memoriei oamenilor iluştri ai unei naţiuni. 3) fig. Ansamblu de personalităţi celebre dintr-o ţară. [Sil. -te-on] /<fr. panthéonTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPANTEÓN s.n. 1. Templu închinat tuturor zeilor la greci şi la romani; (p. ext.) totalitatea divinităţilor unei mitologii sau unei religii politeiste. 2. Monument consacrat amintirii oamenilor iluştri, unde se depun rămăşiţele lor pământeşti; (p. ext.) totalitatea oamenilor iluştri ai unui popor, ai unei ţări. [pron. -te-on, pl. -nuri. / < fr. panthéon, lat., gr. pantheon < pas – tot, theos – zeu].Trimis de LauraGellner, 15.01.2007. Sursa: DNPANTEÓN s. n. 1. templu consacrat tuturor zeilor, la greci şi la romani. ♢ totalitatea divinităţilor unei mitologii sau unei religii politeiste. 2. clădire monumentală consacrată amintirii oamenilor iluştri, unde se depun rămăşiţele lor pământeşti. ♢ (fig.) galeria oamenilor iluştri ai unui popor. (< fr. panthéon, lat. Pantheon, gr. Pantheion)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.