- sanctuar
- SANCTUÁR, sanctuare, s.n. (Adesea fig.) Loc într-un templu sau într-o biserică socotit sfânt şi interzis profanilor; p. gener. locaş de cult. [pr.: -tu-ar] – Din lat. sanctuarium, fr. sanctuaire.Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98SANCTUÁR s. 1. v. altar. 2. naos. (sanctuar în templele antice.) 3. v. sfânta sfintelor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesanctuár s. n. (sil. sanc-tu-ar), pl. sanctuáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSANCTUÁR sanctuare n. 1) Parte a unei biserici, declarată sfântă, unde accesul profanilor este interzis; altar. 2) Edificiu destinat oficierii ceremoniilor religioase; lăcaş de cult. 3) fig. Loc inviolabil; parte foarte intimă.[Sil. -tu-ar] /<lat. sanctuarium, fr. sanctuaireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSANCTUÁR s.n. 1. Edificiu consacrat ceremoniilor religioase; altar, loc sfânt. 2. (fig.) Loc consacrat pentru un anumit lucru; loc inviolabil. [pron. -tu-ar. / < lat. sanctuarium, cf. fr. sanctuaire].Trimis de LauraGellner, 04.04.2007. Sursa: DNSANCTUÁR s. n. loc într-un templu sau într-o biserică consacrat ceremoniilor religioase; altar, loc sfânt. ♢ (fig.) loc inviolabil. (< lat. sanctuarium, fr. sanctuaire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.