- neocor
- NEOCÓR s.m. 1. Păzitor al unui templu în vechea Grecie. 2. Preot însărcinat cu administrarea unui sanctuar (la catolici). [< fr. néocore, cf. gr. neokoros].Trimis de LauraGellner, 22.06.2005. Sursa: DNNEOCÓR s. m. 1. păzitor al unui templu în Grecia antică. 2. cetate care avea sub oblăduirea sa un templu al unei divinităţi însemnate sau al cultului imperial. 3. preot administrator al unui sanctuar (la catolici). (< fr. néocore, gr. neokoros)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.