- stabili
- STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înfiinţa, a institui. ♢ expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. tranz. şi refl. A (se) aşeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire.Trimis de dante, 07.02.2008. Sursa: DEX '98STABILÍ vb. 1. a se aşeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălăşlui, (înv. şi reg.) a se sălăşui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au stabili în acele câmpii mănoase.) 2. v. amplasa. 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au stabili relaţii prieteneşti.) 4. v. calcula. 5. v. determina. 6. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A stabili proprietăţile unui metal.) 7. v. fixa. 8. v. fundamenta. 9. v. descoperi. 10. v. constata. 11. v. institui. 12. v. consfinţi. 13. a face, a institui. (A stabili lege.) 14. v. constitui. 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orândui, a rândui, a statornici, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A stabili un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A stabili un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, v. ordona. 18. v. alege. 19. a aranja, a orândui, a reglementa, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Şi-a stabili situaţia neclară.) 20. v. decide. 21. v. instaura. 22. v. prevedea. 23. a obţine, a realiza. (A stabili un record atletic.) 24. v. confirma.Trimis de siveco, 29.09.2008. Sursa: SinonimeSTABILÍ vb. v. constitui, crea, ctitori, funda, institui, înfiinţa, întemeia, organiza.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestabilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stabilésc, imperf. 3 sg. stabileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stabileáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA STABIL//Í stabiliésc tranz. 1) A pune să stea nemişcat; a face să stea stabil (într-un loc sau într-o poziţie). 2) (timpul, locul, valoarea etc.) A fixa printr-o înţelegere prealabilă, prin deliberare; a hotărî; a determina. stabili un termen. stabili preţul. 3) A face să intre în acţiune. stabili legătura cu cineva. 4) (fapte) A identifica ca real sau adevărat; a constata. 5) A scoate la iveală, demonstrând caracterul real. stabili adevărul. 6) A face să se stabilească; a statornici. /<lat. stabilireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE STABIL//Í mă stabiliésc intranz. A se aranja cu traiul (într-un loc); a se statornici; a se aşeza. /<lat. stabilireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTABILÍ vb. IV. 1. tr. A hotărî, a decide, a preciza. 2. tr. A înfăptui, a realiza. 3. tr., refl. A (se) aşeza într-un loc. [< it., lat. stabilire].Trimis de LauraGellner, 04.05.2007. Sursa: DNSTABILÍ vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide, a preciza. 2. a înfăptui, a realiza. II. tr., refl. a (se) aşeza într-un loc. (< lat., it. stabilire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.