- stabil
- STABÍL, -Ă, stabili, -e, adj. 1. Care este bine aşezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină; trainic, solid. 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează; statornic; ferm. ♦ (Despre substanţe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacţie. ♦ (Despre populaţii) Care locuieşte permanent în acelaşi loc. – Din lat. stabilis.Trimis de dante, 25.07.2004. Sursa: DEX '98Stabil ≠ fluctuant, instabil, mobil, neconstant, schimbător, variabil, nestabilTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSTABÍL adj. 1. v. fix. 2. fix, permanent, statornic. (O aşezare stabil.) 3. fixat, sedentar, statornic, (înv.) aşezător, stătător. (Populaţii stabil.) 4. statornic, (pop.) vătraş. (Ţigani stabil.) 5. v. consecvent. 6. v. du-rabil.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestabíl adj. m., pl. stabíli; f. sg. stabílă, pl. stabíleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTABÍL stabilă (stabili, stabile) 1) Care rămâne în aceeaşi stare; bine aşezat sau fixat; neclintit; imobil. 2) Care se menţine la acelaşi nivel; cu nivel constant; neschimbat; statornic. 3) Care locuieşte permanent în acelaşi loc; cu loc de trai neschimbat; sedentar. /<lat. stabilis, it. stabileTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTABÍL, -Ă adj. 1. Trainic, bine aşezat, solid. ♦ (chim.; despre substanţe) Care nu se descompune de la sine. 2. Statornic. ♦ Durabil, permanent. 3. (Despre populaţii) Care locuieşte permanent în acelaşi loc. [cf. lat. stabilis, it. stabile].Trimis de LauraGellner, 04.05.2007. Sursa: DNSTABÍL, -Ă adj. 1. trainic, bine aşezat, solid. ♢ (despre substanţe) care nu se descompune de la sine. 2. statornic. ♢ durabil, permanent. 3. (despre populaţii) care locuieşte permanent în acelaşi loc. (< lat. stabilis, it. stabile)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.