consacra — CONSACRÁ, consácru, vb. I. tranz. 1. A pune la dispoziţie, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦ tranz. şi refl. A (se) dedica, a (se) devota. 2. A stabili; a consfinţi. – Din fr. consacrer, lat. consecrare. Trimis de Joseph, 28.05.2004.… … Dicționar Român
statornici — STATORNICÍ, statornicesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A (se) aşeza, a (se) stabili într un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent). 2. tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî. – Din statornic. Trimis de thiess, 13.09.2007.… … Dicționar Român
încetăţeni — ÎNCETĂŢENÍ, încetăţenesc, vb. IV. 1. tranz. A acorda cuiva o cetăţenie; a indigena. 2. refl. fig. A se înrădăcina, a se statornici. – În + cetăţean. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNCETĂŢENÍ vb. v. statornici. Trimis de siveco, 13 … Dicționar Român
încuiba — ÎNCUIBÁ, încuibez, vb. I. refl. A şi face cuib; a se vârî (unde nu i este locul); a se oploşi. ♦ fig. A pătrunde adânc; a se înrădăcina. [prez. ind. şi: încúib] – În + cuib. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCUIBÁ vb. a se… … Dicționar Român
înrădăcinare — ÎNRĂDĂCINÁRE s.f. Acţiunea de a se înrădăcina. – v. înrădăcina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNRĂDĂCINÁRE s. încuibare, statornicire. (înrădăcinare unui obicei.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime înrădăcináre s. f … Dicționar Român
butaş — BUTÁŞ, butaşi, s.m. Porţiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detaşată de la planta mamă şi sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina şi de a forma o plantă nouă. – Din magh. bujtás. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BUTÁŞ… … Dicționar Român
consfinţi — CONSFINŢÍ, consfinţesc, vb. IV. tranz. A da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra. – Con1 + sfinţi (după fr. consacrer). Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 CONSFINŢÍ vb. 1. a consacra, a fixa, a stabili, a statornici, (înv.) … Dicționar Român
dezrădăcina — DEZRĂDĂCINÁ, dezrădăcinez, vb. I. tranz. 1. A scoate o plantă din pământ cu rădăcină cu tot. 2. fig. A face să dispară cu desăvârşire o idee, o deprindere (rea); a stârpi. – Dez + rădăcină. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 A… … Dicționar Român
prinde — PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ♢ expr. Parcă (l )a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neaşteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu… … Dicționar Român
rădăcină — RĂDĂCÍNĂ, rădăcini, s.f. 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol şi îşi absoarbe substanţele hrănitoare; (pop.) parte a plantei aflată în pământ, indiferent de structura şi funcţiile pe care le are. ♢ Compus: (bot.)… … Dicționar Român
