- butaş
- BUTÁŞ, butaşi, s.m. Porţiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detaşată de la planta-mamă şi sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina şi de a forma o plantă nouă. – Din magh. bujtás.Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98BUTÁŞ s. (bot.) (înv. şi reg.) sad, (Mold.) mustăcer.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebutáş s. m., pl. butáşiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBUTÁŞ butaşi m. Porţiune din tulpina, din rădăcina, ramurile sau frunzele unei plante, detaşată de la planta-mamă şi sădită în pământ pentru a obţine o plantă nouă. butaş de viţă de vie. /<ung. bujtásTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbutáş, (butáşi), s.m. – Lăstar, altoi. Mag. bujtas (Cihac, II, 406), probabil moştenit din cuman butak "ramură", cf. Bogrea, Dacor., I, 274. – Der. butăşi, vb. (a înmulţi o plantă prin butaşi).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.