- încujlui
- încujluí, încujluiésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a intra în relaţii de amor cu cineva; a se năvădi, a se îngurlui, a se încuiba, a se cuibări.Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
încujluire — încujluí ( uiésc, ít), vb. refl. – A vorbi, a avea legături de dragoste. Mag. gúzslik a încurca (Drăganu, Dacor., VI, 293). În Trans. Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DER … Dicționar Român