- cuibar
- CUIBÁR, cuibare, s.n. 1. Loc pregătit în paie, în fân sau pe pământ unde păsările de curte îşi depun ouăle. ♦ Instalaţie specială în crescătoriile de păsări de unde se strâng ouăle. ♦ Ou care se lasă în cuibar (1) pentru ca păsările ouătoare să-şi găsească locul. ♦ Cuib (1). ♦ fig. Culcuş. 2. fig. Sălaş, locuinţă; cuib (2). – Cuib + suf. -ar.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CUIBÁR s. cuib. (cuibar pentru găini.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecuibár s. n., pl. cuibáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCUIBÁR cuibare n. 1) Cuib pregătit de păsările domestice pentru a depune ouăle şi a scoate pui. 2) v. CUIB. 3) Ou care stă permanent în cuibarul, în care se ouă păsările domestice. 4) Instalaţie specială în crescătoriile de păsări, unde acestea îşi depun ouăle. [Sil. cui-bar] /cuib + suf. cuibararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.