- prunc
- PRUNC, prunci, s.m. 1. (înv. şi pop.) Copil (indiferent de vârstă sau sex); (sens curent) copil în primele luni de viaţă. 2. (înv. şi reg.) Copil în raport cu părinţii săi; fiu. – et. nec.Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX '98PRUNC s. v. sugar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePRUNC s. v. băiat, copil, fecior, flăcău, tânăr.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprunc s. m., pl. prunciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRUN//C pruncci m. pop. Copil în primele luni de viaţă. /Probabil lat. puerunculusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXprunc (prúnci), s.m. – Copil mic. Origine incertă. Pare să ducă spre un sl. *prątče, dim. al lui prątŭ "nuieluşă", cf. bg. prăčica, prăčka, sb. prut(ka) "nuia". În acest caz, rezultatul iniţial din rom. ar fi *prunci, cu sing. reconstituit după pl. Pentru semantism, cf. mlădiţă, vlăstar, sp. vástago. Celelalte explicaţii nu sînt convingătoare: din mag. poronty "cuibar" ‹ sl. porodŭ "naştere" (Cihac, II, 522; Tiktin); din lat. privignus (Philippide, Principii, 148); din lat. *puerunculus redus la *pueruncus (Puşcariu, Dscor., I, 602; Drăganu, Dacor., VI, 260; REW 6808a; cf. contra Rosetti, I, 161), a cărui der. şi scurtare par la fel de improbabile); din sl. prąka (Conev 59); din lat. proventus (Scriban).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.