Dicționar Român. 2013.
gazdă — GÁZDĂ, gazde, s.f. 1. Persoană care primeşte pe cineva la sine (dându i adăpost); cel care ţine pe cineva la sine în schimbul unei chirii (şi cu întreţinere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeţii săi, amfitrion. ♦ Organism pe care… … Dicționar Român
ospitalitate — OSPITALITÁTE s.f. Însuşirea de a fi ospitalier. ♦ Primire, găzduire bună oferită cuiva. – Din fr. hospitalité, lat. hospitalitas, atis. Trimis de oprocopiuc, 15.05.2004. Sursa: DEX 98 OSPITALITÁTE s. 1. (înv.) ospătătură. (Era de o ospitalitate … Dicționar Român
sălăşluire — SĂLĂŞLUÍRE, sălăşluiri, s.f. (pop.) Faptul de a (se) sălăşlui; locuire, şedere; găzduire, ospitalitate; (concr.) locuinţă, aşezare. – v. sălăşlui. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SĂLĂŞLUÍRE s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, cătun … Dicționar Român
pensiune — PENSIÚNE, pensiuni, s.f. 1. Întreţinere constând din locuinţă şi masă (sau numai din masă) pe care cineva o primeşte cu regularitate în schimbul unei sume de bani dinainte stabilite; spec. găzduirea elevilor într un pension. ♦ p. ext. (concr.)… … Dicționar Român
sălaş — SĂLÁŞ, sălaşe, s.n. (pop.) 1. Adăpost unde cineva capătă temporar găzduire. 2. Construcţie rudimentară făcută în câmp şi folosită ca adăpost temporar pentru oameni şi animale. 3. Locuinţă, casă. ♦ Staul, grajd. ♦ Culcuş. 4. Aşezare omenească. ♦… … Dicționar Român
adăpost — ADĂPÓST, adăposturi, s.n. Loc ferit; construcţie făcută ca să apere de intemperii, de primejdii etc.; p. gener. orice loc unde se adăposteşte cineva. ♢ Adăpost (antiaerian) = loc amenajat pentru apărarea împotriva atacurilor aeriene. ♦ Ocrotire.… … Dicționar Român
adăpostire — ADĂPOSTÍRE s.f. Acţiunea de a (se) adăposti şi rezultatul ei. – v. adăposti. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ADĂPOSTÍRE s. v. găzduire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime adăpostíre s. f., g. d. art. adăpostírii; … Dicționar Român
conăceală — conăceálă s.f. (înv.) 1. poposire, conăcire, popas, odihnire. 2. adăpost, găzduire. Trimis de blaurb, 22.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
conăcire — CONĂCÍRE, conăciri, s.f. (înv.) Acţiunea de a conăci; popas. ♦ Găzduire, adăpostire. – v. conăci. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 conăcíre s. f., g. d. art. conăcírii; pl. conăcíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţio … Dicționar Român
conăcit — conăcít s.n. (înv.) 1. conăcire, poposire, popas, odihnire. 2. adăpost, găzduire. Trimis de blaurb, 22.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
