- conăceală
- conăceálă s.f. (înv.) 1. poposire, conăcire, popas, odihnire. 2. adăpost, găzduire.Trimis de blaurb, 22.04.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
conac — CONÁC, conace, s.n. I. 1. Casă boierească la ţară, pe o moşie. 2. Reşedinţă a unui ispravnic sau a unui subprefect, a unui vizir sau a unui paşă; cartier oficial. II. (înv.) 1. Loc de popas; popas. 2. Distanţă de la un loc de popas la altul. 3.… … Dicționar Român