conăcar

conăcar: CONĂCÁR, conăcari, s.m. (reg.) Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoţesc pe mire, în ziua nunţii, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunţii; colăcar. – cf. c o l ă c a r.

Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CONĂCÁR s. v. colăcar.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

conăcár s. m., pl. conăcári

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONĂCÁR conăcari m. Flăcău care, în ziua nunţii, însoţeşte mirele la casa miresei şi rosteşte conăcăria. /cf. colăcar

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

conăcár, conăcári, s.m. 1. (înv.) demnitar domnesc care se îngrijea de găzduirea domnului când acesta mergea prin ţară (apoi a boierilor sau a turcilor care veneau cu misiuni îm ţările române). 2. (reg.) fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoţesc pe mire, în ziua nunţii, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunţii, colăcer.

Trimis de blaurb, 22.04.2006. Sursa: DAR

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

conăcări — A CONĂCĂR//Í conăcăriésc intranz. A fi conăcar; a practica ocupaţia de conăcar. /Din conăcar Trimis de siveco, 15.10.2008. Sursa: NODEX … Dicționar Român
conăcărie — CONĂCĂRÍE, conăcării, s.f. (reg.) Oraţie de nuntă; urare făcută mirilor. – Conăcar + suf. ie. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONĂCĂRÍE s. v. colăcărie, oraţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime conăcăríe s. f … Dicționar Român
colac — COLÁC, colaci, s.m. 1. Un fel de pâine, de obicei în formă de inel, împletită din mai multe suluri de cocă. ♢ Colaci domneşti = daruri obligatorii trimise domniei de oraşele din Ţara Românească şi din Moldova. ♢ expr. A se face colac = a se aşeza … Dicționar Român
colăcar — COLĂCÁR, colăcari, s.m. (pop.) Fiecare dintre flăcăii care însoţesc (călare) alaiul nunţii şi care rostesc la masă oraţia de nuntă. [var. colăcér s.m.] – Colac + suf. ar. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 COLĂCÁR s. (reg.) brudaş … Dicționar Român
conac — CONÁC, conace, s.n. I. 1. Casă boierească la ţară, pe o moşie. 2. Reşedinţă a unui ispravnic sau a unui subprefect, a unui vizir sau a unui paşă; cartier oficial. II. (înv.) 1. Loc de popas; popas. 2. Distanţă de la un loc de popas la altul. 3.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias