- conăcări
- A CONĂCĂR//Í conăcăriésc intranz. A fi conăcar; a practica ocupaţia de conăcar. /Din conăcarTrimis de siveco, 15.10.2008. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.
conăcări
Look at other dictionaries:
conăcar — CONĂCÁR, conăcari, s.m. (reg.) Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoţesc pe mire, în ziua nunţii, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunţii; colăcar. – cf. c o l ă c a r. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONĂCÁR … Dicționar Român
conăcărie — CONĂCĂRÍE, conăcării, s.f. (reg.) Oraţie de nuntă; urare făcută mirilor. – Conăcar + suf. ie. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONĂCĂRÍE s. v. colăcărie, oraţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime conăcăríe s. f … Dicționar Român
oraţie — ORÁŢIE, oraţii, s.f. 1. (pop.) Urare în versuri pe care colăcarii o adresează mirilor la nuntă; conăcărie. 2. (livr.; înv.) Felicitare, urare; p. ext. cuvântare, discurs (rostit la anumite ceremonii sau ocazii). 3. (înv.) Oratoriu1 (1). [var.:… … Dicționar Român
