- gazdă
- GÁZDĂ, gazde, s.f. 1. Persoană care primeşte pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ţine pe cineva la sine în schimbul unei chirii (şi cu întreţinere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeţii săi, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau în care) trăieşte un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă. 2. Locuinţă ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaş. 3. (reg.) Ţăran bogat; chiabur, bogătan. ♢ loc. adj. De gazdă (mare) = din oameni bogaţi. – Din magh. gazda.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GÁZDĂ s. (livr.) amfitrion. (gazdă i-a primit cu multă căldură.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeGÁZDĂ s. v. chiabur.Trimis de siveco, 15.02.2009. Sursa: Sinonimegázdă s. f., g.-d. art. gázdei; pl. gázdeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGÁZD//Ă gazdăe f. 1) Stăpân al unei case, considerat în raport cu oaspeţii sau chiriaşii săi. 2) Locuinţă pe care o ia cineva în chirie. A trăi la gazdă. 3) Organism care serveşte drept mediu de viaţă pentru anumite animale parazite. [G.-D. gazdei] /<ung. gazdaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgázdă (gázde), s.f. – 1. Stăpîn, proprietar. – 2. (Trans., rar) Femeie, nevastă. – 3. Hangiu. – 4. Amfitrion. – 5. Găzduire. Mag. gazda (DAR; Gáldi, Dict., 90). – Der. găzdac, s.m. (Trans., bogătan, om înstărit), din mag. gazdag; găzdaş, s.m. (înv., persoană care caută găzduire pentru alţii); găzdăşag, s.m. (Trans., bunăstare, bogăţie), din mag. gazdagság; găzdăşie, s.f. (Trans., bunăstare); găzdoaie, s.f. (Trans., stăpîna casei); găzdoi, s.m. (Trans., stăpînul casei); găzdui, vb. (a da găzduire); cf. sb., cr., ceh., rut. gazdovati, de asemenea din mag.; găzdălui, vb. (a găzdui), sec. XVII, înv.; găzduitor, s.m. (gazdă).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.