ospeţie — OSPEŢÍE, (2) ospeţii, s.f. 1. Primire bună, ospitalitate. 2. (Rar) Ospăţ. – Oaspete + suf. ie. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OSPEŢÍE s. v. ospitalitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime OSPEŢÍE s. v. banchet,… … Dicționar Român
ospắţ — ( péţe), s.n. – Masă, banchet. – Mr. uspeţ. lat. hospitium (Puşcariu 1230; Candrea Dens., 1276; REW 4200), cf. ngr. σπίτι, alb. štëpi casă (Rosetti, I, 170 crede că numai în rom. s a păstrat cuvîntul lat.). Pentru semantism, cf. Todoran, Dacor.,… … Dicționar Român
goştină — GÓŞTINĂ, goştini, s.f. (În evul mediu în Ţara Românească şi în Moldova) Dare care se percepea în oi, porci sau vaci. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 góştină s. f., g. d. art. góştinii; pl. góştini Trimis de siveco,… … Dicționar Român
musafir — MUSAFÍR, Ă, musafiri, e, s.m. şi f. Persoană care vizitează pe cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; oaspete, invitat. [var.: mosafír, ă s.m. şi f.] – Din tc. misāfir. Trimis de ana zecheru, 18.10.2007. Sursa: DEX 98 MUSAFÍR s.… … Dicționar Român
oaspete — OÁSPETE, oaspeţi, s.m. 1. Persoană care vizitează pe cineva în casa acestuia; cel căruia i se oferă ospitalitate; musafir, invitat. ♦ Persoană (oficială) care vizitează o ţară, o instituţie sau asistă (ca invitat, ca reprezentant) la o… … Dicționar Român
ospitalia — ospitaliá vb., ind. prez. 1 sg. ospitaliéz, 3 sg. şi pl. ospitaliáză Trimis de siveco, 15.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic ospitaliá, ospitaliéz, vb. I (înv.) a primi, a găzdui cu ospitalitate; a ospitaliza … Dicționar Român
ospitalier — OSPITALIÉR, Ă, ospitalieri, e, adj. Care primeşte bucuros oaspeţi; care este amabil, primitor cu oaspeţii. ♦ (Despre o casă, un oraş, o ţară) În care eşti bine primit, în care te simţi bine; care oferă ospitalitate. [pr.: li er] – Din fr.… … Dicționar Român
ospătătură — OSPĂTĂTÚRĂ s. v. ospeţie, ospitalitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
poposi — POPOSÍ, poposesc, vb. IV. intranz. 1. A se opri undeva pentru a se odihni (puţin) în cursul unei plimbări, al unei călătorii, al unui marş; p. gener. a se opri. ♦ spec. A rămâne undeva peste noapte. 2. (Rar) A se odihni. – Din popas. Trimis de… … Dicționar Român
primi — PRIMÍ, primesc, vb. IV. tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ţi se oferă, ţi se dă, ţi se datorează; a obţine, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoştinţă de o ştire, de o dispoziţie etc. ♦… … Dicționar Român
