oáspete — s. m., pl. oáspeţi … Romanian orthography
musafir — MUSAFÍR, Ă, musafiri, e, s.m. şi f. Persoană care vizitează pe cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; oaspete, invitat. [var.: mosafír, ă s.m. şi f.] – Din tc. misāfir. Trimis de ana zecheru, 18.10.2007. Sursa: DEX 98 MUSAFÍR s.… … Dicționar Român
salut — SALÚT, saluturi, s.n. Cuvânt, enunţ sau gest cu care se salută. ♦ Cuvântare prin care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete oficial etc. – Din fr. salut, lat. salus, utis, it. saluto. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
gost — s. v. invitat, musafir, oaspete. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime gost, goşti, s.m. (reg.) Musafir, oaspete. Trimis de claudia, 01.12.2005. Sursa: DAR gost ( şti), s.m. – Oaspete, invitat. sb. gost (DAR). În Banat. – Der. gosti … Dicționar Român
oaspe — OÁSPE s.m. v. oaspete. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 oáspe ( péţi), s.m. – 1. Persoană care primeşte găzduire. – 2. Musafir. – var. oaspete. Mr. oaspe, megl. oaspiţ. lat. hospĕs, pl. hospĭtes (Diez, I, 298; Puşcariu 1215;… … Dicționar Român
trata — TRATÁ, tratez, vb. I. 1. tranz. A avea faţă de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într un anumit fel. 2. tranz. A oferi unui oaspete mâncare, băutură; a ospăta. 3. tranz. şi refl. A (se) supune unui tratament medical. 4 … Dicționar Român
goştină — GÓŞTINĂ, goştini, s.f. (În evul mediu în Ţara Românească şi în Moldova) Dare care se percepea în oi, porci sau vaci. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 góştină s. f., g. d. art. góştinii; pl. góştini Trimis de siveco,… … Dicționar Român
invitat — INVITÁT, Ă, invitaţi, te, s.m. şi f. Persoană chemată, poftită să se prezinte undeva sau să participe la ceva; musafir, oaspete. – v. invita. cf. fr. i n v i t e. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INVITÁT s. v. musafir. Trimis de… … Dicționar Român
oaspătă — oáspătă (= oaspete) s.f. (pl. oaspete) Trimis de gall, 08.02.2008. Sursa: DMLR … Dicționar Român
ospecior — OSPECIÓR, ospeciori, s.m. (pop.) Diminutiv al lui oaspete. – Oaspete + suf. ior. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ospeciór s. m., pl. ospecióri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român