oaspe

OÁSPE s.m. v. oaspete.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



oáspe (-péţi), s.m. – 1. Persoană care primeşte găzduire. – 2. Musafir. – var. oaspete. Mr. oaspe, megl. oaspiţ. lat. hospĕs, pl. hospĭtes (Diez, I, 298; Puşcariu 1215; Candrea-Dens., 1275; REW 4197), cf. it., prov. oste, v. fr. ost (fr. hôte), sp. huésped, port. hospede. Pentru dubla der. oaspe şi oaspete, cf. om şi sp. sierpe şi serpiente. Der. ospăta, vb. (a da mîncare; a mînca, a petrece), mr. ospetu, ospetare, care ar putea proveni de asemenea din lat. hospĭtāre (Puşcariu 1231; Candrea-Dens., 1277; REW 4199; Tiktin); cf. alb. špëtoń "a salva" (Philippide, II, 644); ospătat, s.m. (birtaş, hangiu); ospătătoare, s.f. (înv., hangiţă); ospătător, s.m. (hangiu, birtaş); ospătărie, s.f. (cîrciumă, birt); ospătos, adj. (primitor); ospătăreţ, adj. (primitor); prospăta (var. împrospăta), vb. (Trans., a invita), pare o confuzie locală a lui ospăta cu proaspăt, cf. prospătură "mîncare proaspătă" (după Puşcariu, Dacor., III, 685 şi REW 4199, din lat. perhospĭtāre; după Graur, BL, V, 101 din pre şi ospăta). – cf. ospăţ.

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER