- oară
- OÁRĂ1, ori, s.f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul în care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumulând valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decât cel construit anul trecut. ♢ loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de câte ori! = în repetate rânduri, adesea. De puţine ori = rareori. De câte ori = de fiecare dată. ♢ loc. conj. Ori de câte ori = în toate rândurile, în toate cazurile când..., de fiecare dată. – lat. hora.Trimis de ana_zecheru, 29.04.2004. Sursa: DEX '98OÁRĂ2, oare, s.f. (reg.) Orătanie. – lat. ovaria "ouătoare".Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98OÁRĂ3 s.f. v. oră.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98OÁRĂ s. dată. (Prima oară.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeOÁRĂ s. v. orătanie, pasăre.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeoáră (timp) s. f., pl. oriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficoáră (zool.) s. f., g.-d. art. oárei; pl. oáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOÁRĂ ori f. (la sing. precedat de un numeral ordinal; la pl. în componenţa numeralelor adverbiale) Fiecare dintre cazurile când se produce o întâmplare sau un fapt care se repetă; dată. Prima oară. A treia oară. De cinci ori. ♢ Ori de câte ori de fiecare dată. /<lat. horaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXoáră (oáre), s.f. – (Trans., Munt.) Pasăre de curte. – var. hoară. Probabil din lat. *ōvāria "care dă ouă" (Candrea-Dens., 1295; REW 6128 preferă ipoteza unui der. rom. de la ou). E mai puţin probabilă der. din lat. *avula (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 836a) şi încă şi mai puţin cea din lat. ala (Tiktin). Se foloseşte mai ales la pl. – Der. orătanie (var. orătenie), s.f. (Olt., Munt., pasăre de curte; stîrpitură).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERoáră (óri), s.f. – 1. (înv., rar) Oră, ceas. – 2. Dată. – Mr., megl. oară. lat. hōra (Densusianu, Hlr., 223; Puşcariu 1213; Candrea-Dens., 1270; REW 4176), cf. alb. herë (Philippide, II, 644), it., prov. ora, fr. heure, sp., port. hora. Expresia a-şi veni în ori (Bucov., Trans., Banat, a-şi veni în fire) pare să aibă la bază acelaşi cuvînt. – Der. ao(a)re(a) (var. ao(a)ri), adv. (înv., o dată; cînd), cu a- adverbial, cf. alb. aherë.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.