- exterior
- EXTERIÓR1, exterioare, s.n. Partea din afară a unui lucru. ♦ Mod de a se prezenta al unui persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, ţinută etc. [pr.: -ri-or] – fr. extérieur (lat. lit. exterior).Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRMEXTERIÓR2, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj. Care este în afară de..., care este pe din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ♢ Comerţ exterior = relaţii de schimb economic ale unei ţări cu ţările străine. [pr.: -ri-or] – fr. extérieur (lat. lit. exterior).Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRMEXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj., s.n. 1. adj. Care este în afară de..., care este pe din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ♢ Comerţ exterior = totalitatea importurilor şi exporturilor unei ţări. 2. s.n. Partea din afară a unui lucru; faţadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ţinută, înfăţişare, aspect, alură. [pr.: -ri-or] – Din fr. extérieur, lat. exterior.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Exterior ≠ lăuntric, interiorTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeEXTERIÓR adj., s. 1. adj. extern. (Partea exterioroară a fructului.) 2. s. v. faţadă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeexteriór adj. m. (sil. -ri-or), pl. exterióri; f. sg. exterioáră, pl. exterioáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficexteriór s. n. (sil. -ri-or), pl. exterioáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEXTERI//ÓR1 exterioroáre n. 1) Partea de dinafară a unui obiect (şi spaţiul care-l înconjoară). 2) Aspect al unei persoane (ţinuta, îmbrăcămintea, fizionomia, comportarea) care este accesibil privirii. /<fr. extérieur, lat. exteriorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEXTERI//ÓR2 exterioroáră (exterioróri, exterioroáre) 1) Care este situat în spaţiul de dinafară (a ceva sau a cuiva); extern. 2) Care poate fi văzut de dinafară. Aspect exterior. Manifestare exterioroară. 3) Care există în afara fiinţei sau conştiinţei individului. Lume exterioroară. 4) Care este de dincolo de o anumită limită. ♢ Comerţ exterior comerţ făcut (de o ţară) cu ţările străine. [Sil. ex-te-ri-or] /<fr. extérieur, lat. exteriorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEXTERIÓR s.n. 1. Partea din afară a unui obiect, a unui lucru; faţadă. 2. Mod de a se prezenta ca înfăţişare; înfăţişare, ţinută. [pron. -ri-or. / < fr. extérieur].Trimis de LauraGellner, 17.06.2006. Sursa: DNEXTERIÓR, -OÁRĂ adj. Care este în afară, din afară; extern. ♢ Comerţ exterior = relaţiile comerciale ale unui stat cu statele străine. ♦ Care este în afara fiinţei noastre. [pron. -ri-or. / cf. fr. extérieur, lat. exterior – mai în afară].Trimis de LauraGellner, 17.06.2006. Sursa: DNEXTERIÓR, -OÁRĂ I. adj. din afară; extern. o (mat.) unghi exterior = fiecare dintre unghiurile formate de o latură a unui poligon cu prelungirea altei laturi; comerţ exterior = relaţiile comerciale ale unui stat cu statele străine. II. s. n. 1. partea din afară a unui lucru; faţadă. 2. înfăţişare, ţinută. (< fr. extérieur, lat. exterior)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.