- goştină
- GÓŞTINĂ, goştini, s.f. (În evul mediu în Ţara Românească şi în Moldova) Dare care se percepea în oi, porci sau vaci. – et. nec.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98góştină s. f., g.-d. art. góştinii; pl. góştiniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficgóştină (góştine), s.f. – Contribuţie din trecut, introdusă pentru prima oară în Muntenia de Petru Cercel (1583-85), şi care era plătită la început pentru oile ce păşteau pe imaşurile şi terenurile necultivate ale statului. Mai tîrziu (sec. XVII) s-a plătit şi pentru porci. – var. gorştină, goşt(i)niţă. sl. goštenije "ospitalitate" (Cihac, II, 126), cf. sb. gost "oaspete", rus. gostĭ "oaspete", pol. gošcina "şedere". DAR pleacă de la sensul de "contribuţie pe porci", care pare tîrzie, derivîndu-l de la groştei. După Scriban, de la un sl. *gorština "contribuţie pe păşunile de la munte", din cf. sl. goršcina "contribuţii pe vii"; acest ultim cuvînt pare a fi influenţat var. – Der. go(r)ştinar, s.m. (persoană care strîngea această contribuţie); goştinărit, s.n. (venit strîns din această contribuţie).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.