ospăta

ospăta
OSPĂTÁ, ospătez, vb. I. tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare şi băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦ tranz., intranz. şi refl. (înv. şi pop.) A mânca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Din lat. hospitare.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

OSPĂTÁ vb. a cinsti, a servi, a trata, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ospăta cu mâncare şi băutură.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

OSPĂTÁ vb. v. benchetui, chefui, mânca, petrece, prăznui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ospătá vb., ind. prez. 1 sg. ospătéz, 3 sg. şi pl. ospăteáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. ospătéze
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A OSPĂT//Á ospătaéz 1. tranz. (persoane) 1) A trata cu mâncare şi băutură (din belşug). 2) A face să bea sau să mănânce, oferind (din belşug); a servi; a trata. ospăta cu cireşe. 2. intranz. pop. v. A SE OSPĂTA. /<lat. hospitare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE OSPĂT//Á mă ospătaéz intranz. 1) A sta la masă; a mânca. 2) A consuma timpul bând şi mâncând. /<lat. hospitare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • oaspe — OÁSPE s.m. v. oaspete. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  oáspe ( péţi), s.m. – 1. Persoană care primeşte găzduire. – 2. Musafir. – var. oaspete. Mr. oaspe, megl. oaspiţ. lat. hospĕs, pl. hospĭtes (Diez, I, 298; Puşcariu 1215;… …   Dicționar Român

  • omeni — OMENÍ, omenesc, vb. IV. tranz. 1. (pop.) A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. ♦ refl. A se ospăta. 2. A cinsti, a onora, a slăvi. – Din om. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OMENÍ vb. v. cinsti, incarna,… …   Dicționar Român

  • cinsti — CINSTÍ, cinstesc, vb. IV. tranz. 1. A respecta, a onora, a preţui pe cineva sau ceva; a da cuiva cinstea cuvenită. 2. (pop.) A face cuiva un dar, un cadou; a da cuiva un bacşiş. 3. (fam.) A ospăta, a trata (cu băutură); a plăti consumaţia cuiva ♦ …   Dicționar Român

  • ospătar — OSPĂTÁR, ospătari, s.m. 1. Angajat din sectorul comercial care serveşte pe consumatori într un restaurant sau în alt local de consumaţie şi încasează contravaloarea consumaţiei; chelner. 2. (înv.) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaş,… …   Dicționar Român

  • ospătare — OSPĂTÁRE, ospătări, s.f. Acţiunea de a (se) ospăta şi rezultatul ei. – v. ospăta. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OSPĂTÁRE s. cinstire, servire, servit, tratare. (ospătare cuiva cu mâncare şi băutură.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • ospătat — OSPĂTÁT s.n. (Rar) Faptul de a (se) ospăta; ospătare. ♢ expr. A se aşeza (sau a se pune) pe ospătat = a mânca cu lăcomie. – v. ospăta. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OSPĂTÁT adj. v. mâncat, sătul, săturat. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • regala — REGALÁ, regalez, vb. I. tranz. şi refl. (livr.) A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ tranz. A desfăta, a încânta. ♦ A dărui. – Din fr. régaler. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  regalá vb., ind …   Dicționar Român

  • servi — SERVÍ, servesc, vb. IV. 1. tranz. A îndeplini anumite funcţii, însărcinări, datorii faţă de cineva; a sluji. ♦ intranz. A face serviciu, a funcţiona ca... ♦ intranz. A lucra în calitate de om de serviciu, a sluji. ♦ A lucra în interesul, în… …   Dicționar Român

  • trata — TRATÁ, tratez, vb. I. 1. tranz. A avea faţă de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într un anumit fel. 2. tranz. A oferi unui oaspete mâncare, băutură; a ospăta. 3. tranz. şi refl. A (se) supune unui tratament medical. 4 …   Dicționar Român

  • chefui — CHEFUÍ, chefuiesc, vb. IV. intranz. A face un chef (1), a petrece zgomotos, cu băutură (şi cu cântec); a benchetui. – Chef + suf. ui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CHEFUÍ vb. a benchetui, a petrece, a prăznui, (înv. şi pop.) a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”