omeni

omeni
OMENÍ, omenesc, vb. IV. tranz. 1. (pop.) A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. ♦ refl. A se ospăta. 2. A cinsti, a onora, a slăvi. – Din om.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

OMENÍ vb. v. cinsti, incarna, întruchipa, întrupa, ospăta, servi, trata.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

omení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. omenésc, imperf. 3 sg. omeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. omeneáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A OMEN//Í omeniésc tranz. pop. 1) (persoane) A trata cu omenie (adăpostind, ospătând, acordând susţinere etc.). 2) rar A înzestra cu trăsături de om; a face să aibă însuşiri umane. /Din om
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • hoeveel — omeni …   Woordenlijst Sranan

  • omenis — omenìs sf. (3a) 1. K.Būg atminimo galia, atmintis: Jis neturėjo jokios omenies – viską užmiršdavo BsMtI17. Vaikai turi gerą omenį BsV16. Atminimas tų niekystų nėra iš omenies žmonių išravėtas prš. Gerai įsidėk omeniñ, kad nepamirštum Sb.… …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • omenis — omeni̇̀s dkt. Ji̇̀s tùri pui̇̃kią ómenį …   Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas

  • stuomuo — stuomuõ sm. (3a) Š, RŽ, DŽ, NdŽ; KlG56, N, L, stuomuõj (3a), stuomuõn (3a), gen. sing. eñs K, NdŽ, KŽ, eniẽs, enès; I, stuomenio; nom. pl. stuomens J, Als, Rt, stuomenys 1. DP330,332, KlG55, Q338, B …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • ум — род. п. а, укр., блр. ум, др. русск. умъ, ст. слав. оумъ νοῦς, διάνοια (Остром., Супр.), болг. ум (Младенов 651), сербохорв. у̑м, род. п. ума, словен. um, род. п. uma, чеш., слвц., польск. um. Лтш. uômа ум , лит. ũmas смысл заимств. из слав.;… …   Этимологический словарь русского языка Макса Фасмера

  • Temoe — Vorlage:Infobox Insel/Wartung/Höhe fehlt Temoe NASA Bild von Temoe Gewässer Pazifischer Ozean Archipel Gambieri …   Deutsch Wikipedia

  • om — OM, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere …   Dicționar Român

  • omenie — OMENÍE s.f. Complex de calităţi alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înţelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ♢ loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) omenie = lipsit de… …   Dicționar Român

  • omenit — OMENÍT, Ă, omeniţi, te, adj. (înv.) Blând, binevoitor, amabil. – v. omeni. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OMENÍT adj. v. bun, cinstit, cumsecade, îngăduitor, înţelegător, omenos, ono rabil, onorat, preţuit, respectabil,… …   Dicționar Român

  • ospăta — OSPĂTÁ, ospătez, vb. I. tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu i mâncare şi băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦ tranz., intranz. şi refl. (înv. şi pop.) A mânca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Din lat. hospitare …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”