omenie

omenie
OMENÍE s.f. Complex de calităţi alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înţelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ♢ loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) omenie = lipsit de onestitate; (în mod) inuman, (în mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoinţă; (în mod) cinstit, corect. ♢ expr. (reg.) A învăţa (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminţi. A şti (la) omenie sau a şti ce-i omenia = a se arăta blând şi înţelegător (faţă de cineva). ♦ Reputaţie bună; renume, cinste. – Om + suf. -ie.
Trimis de ionel_bufu, 01.05.2004. Sursa: DEX '98

Omenie ≠ neomenie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

OMENÍE s. umanitate, (pop. şi fam.) suflet, (înv.) omenire. (Om lipsit de omenie.)
Trimis de siveco, 05.05.2008. Sursa: Sinonime

omeníe s. f., art. omenía, g.-d. omeníi, art. omeníei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OMENÍ//E f. 1) Totalitate a celor mai bune însuşiri ale unui om; însuşirea de a fi omenos. 2) Atitudine respectuoasă şi înţelegătoare. ♢ Om de omenie om cumsecade. A-şi mânca omeniea a-şi pierde onoarea. [G.-D. omeniei] /om + suf. omenieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • omeníe — s. f., art. omenía, g. d. omeníi, art. omeníei …   Romanian orthography

  • omenos — OMENÓS, OÁSĂ, omenoşi, oase, adj. Plin de omenie; blând, bun, cumsecade, îngăduitor, înţelegător. – Om + suf. os. Trimis de ionel bufu, 05.02.2008. Sursa: DEX 98  OMENÓS adj. v. bun. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  OMENÓS adj …   Dicționar Român

  • animalitate — ANIMALITÁTE s.f. Stare, atitudine, comportare ca de animal (1); lipsă de simţire, de omenie. – Din fr. animalité. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ANIMALITÁTE s. v. bestialitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • antiuman — ANTIUMÁN, Ă, antiumani, e, adj. Care este lipsit de omenie; care este îndreptat împotriva omului. [pr.: ti u ] – Anti + uman. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Antiuman ≠ uman Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • neomenie — NEOMENÍE, neomenii, s.f. Lipsă de omenie; faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [pr.: ne o ] – Ne + omenie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Neomenie ≠ omenie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  NEOMENÍE s. v.… …   Dicționar Român

  • om — OM, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere …   Dicționar Român

  • suflet — SÚFLET, suflete, s.n. 1. Totalitatea proceselor afective, intelectuale şi voliţionale ale omului; psihic. ♢ loc. adv. Din suflet sau din tot sufletul, din adâncul sufletului = cu pasiune, cu convingere; foarte mult. Cu (sau fără) suflet = cu (sau …   Dicționar Român

  • umanitate — UMANITÁTE s.f. 1. Totalitatea oamenilor; omenire (1). ♦ Colectivitate de oameni. 2. Umanitarism. – Din lat. humanitas, atis, fr. humanité. Trimis de ana zecheru, 25.09.2008. Sursa: DEX 98  UMANITÁTE s. 1. v. omenire. 2. v. umanitarism. 3. v …   Dicționar Român

  • echitate — ECHITÁTE s.f. Dreptate, nepărtinire. ♦ Cinste; omenie. – Din fr. équité, lat. aequitas, atis. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98  Echitate ≠ inechitate, nedreptate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ECHITÁTE s. v.… …   Dicționar Român

  • omeneşte — OMENÉŞTE adv. 1. Din punct de vedere omenesc, în mod omenesc; cât poate un om. 2. În condiţii omeneşti, ca oamenii; p. ext. cu omenie, cumsecade, cum se cuvine. – Om + suf. eşte. Trimis de ionel bufu, 01.05.2004. Sursa: DEX 98  OMENÉŞTE adv. v.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”