umanitate — u·ma·ni·tà·te s.f. OB var. → umanità … Dizionario italiano
umanitáte — s. f., g. d. art. umanitäţii … Romanian orthography
umanitar — UMANITÁR, Ă, umanitari, e, adj. Care urmăreşte, care se preocupă de binele omenirii, plin de umanitate, devotat umanităţii. – Din fr. humanitaire. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Umanitar ≠ antiumanitar Trimis de siveco,… … Dicționar Român
umanitarism — UMANITARÍSM s.n. Concepţie, atitudine de înţelegere, de dragoste faţă de oameni şi de omenire; umanitate (2). – Din fr. humanitarisme. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 UMANITARÍSM s. umanitate. (umanitarismul lui era cunoscut.)… … Dicționar Român
denaturat — DENATURÁT, Ă, denaturaţi, te, adj. 1. Lipsit de sentimente fireşti. ♢ Părinte (sau copil) denaturat = părinte (sau copil) care dovedeşte sentimente contrare celor care caracterizează în mod normal raporturile dintre părinţi şi copii. 2. Prezentat … Dicționar Român
om — OM, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere … Dicționar Român
omenire — OMENÍRE s.f. 1. Întreaga populaţie a globului, totalitatea oamenilor de pe Pământ, neamul omenesc; umanitatea; omenime. ♦ Mulţime de oameni; lume, public. 2. (înv.) Omenie; umanitarism. – Din om. Pentru 2, cf. o m e n i. Trimis de ionel bufu,… … Dicționar Român
sălbatic — SĂLBÁTIC, Ă, sălbatici, ce, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Despre animale) Care nu este domesticit sau îmblânzit; p. ext. greu de stăpânit, nedomolit, aprig, focos. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă nelinişte, spaimă sau violenţă,… … Dicționar Român
umanità — u·ma·ni·tà s.f.inv. FO 1. la natura umana: l umanità e la divinità del Cristo; l essere uomo, la condizione umana, spec. con riferimento alla sua fragilità: la debolezza della nostra umanità 2. il complesso di tutti gli esseri umani, il genere… … Dizionario italiano
lume — LÚME, lumi, s.f. I. 1. Totalitate a celor existente în realitate; univers, cosmos. ♢ expr. De când (e sau cu) lumea (şi pământul) = de (sau din) totdeauna; vreodată; Cât (e) lumea (şi pământul) = veşnic; (în construcţii negative) niciodată,… … Dicționar Român
