omenire

omenire
OMENÍRE s.f. 1. Întreaga populaţie a globului, totalitatea oamenilor de pe Pământ, neamul omenesc; umanitatea; omenime. ♦ Mulţime de oameni; lume, public. 2. (înv.) Omenie; umanitarism. – Din om. Pentru 2, cf. o m e n i.
Trimis de ionel_bufu, 01.05.2004. Sursa: DEX '98

OMENÍRE s. lume, umanitate, (înv. şi reg.) omenime. (Întreaga omenire.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

OMENÍRE s. v. incarnare, incarnaţie, întrupare, omenie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

omeníre s. f., g.-d. art. omenírii
Trimis de siveco, 26.10.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OMENÍRE f. Totalitate a oamenilor de pe globul pământesc; neamul omenesc; umanitate; lume. [G.-D. omenirii] /Din om
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • umanitate — UMANITÁTE s.f. 1. Totalitatea oamenilor; omenire (1). ♦ Colectivitate de oameni. 2. Umanitarism. – Din lat. humanitas, atis, fr. humanité. Trimis de ana zecheru, 25.09.2008. Sursa: DEX 98  UMANITÁTE s. 1. v. omenire. 2. v. umanitarism. 3. v …   Dicționar Român

  • cultură — CULTÚRĂ, culturi, s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe;… …   Dicționar Român

  • uman — UMÁN, Ă, umani, e, adj. 1. Care ţine de om sau de omenire, privitor la om sau la omenire, caracteristic omului sau omenirii; omenesc (1). ♢ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adverbial) Care are dragoste faţă de… …   Dicționar Român

  • lume — LÚME, lumi, s.f. I. 1. Totalitate a celor existente în realitate; univers, cosmos. ♢ expr. De când (e sau cu) lumea (şi pământul) = de (sau din) totdeauna; vreodată; Cât (e) lumea (şi pământul) = veşnic; (în construcţii negative) niciodată,… …   Dicționar Român

  • omenime — OMENÍME s.f. (înv. şi reg.) Omenire (1). – Om + suf. ime. Trimis de ionel bufu, 01.05.2004. Sursa: DEX 98  OMENÍME s. v. lume, omenire, umanitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  omeníme s …   Dicționar Român

  • Calin Georgescu — Călin Georgescu Călin Georgescu (born 26 March 1962 in Bucharest) is a Romanian expert on sustainable development and strategic planning. In his capacity as Executive Manager of the National Centre for Sustainable Development (NCSD),[1] he was… …   Wikipedia

  • internaţional — INTERNAŢIONÁL, Ă, internaţionali, e, adj. Care are loc între mai multe naţiuni, care angajează sau priveşte mai multe ţări, privitor la raporturile dintre naţiuni. La care participă reprezentanţii mai multor state; care are o importanţă ce… …   Dicționar Român

  • neam — NEAM, neamuri, s.n., adv. I. s.n. 1. Popor, naţiune. ♢ loc. adv. De neam (sau de neamul lui) sau neam de... = de origine, de naţionalitate. ♢ expr. De tot neamul sau de toate neamurile = de toate naţionalităţile; p. ext. de toate felurile, de… …   Dicționar Român

  • om — OM, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere …   Dicționar Român

  • omenie — OMENÍE s.f. Complex de calităţi alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înţelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ♢ loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) omenie = lipsit de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”