- uman
- UMÁN, -Ă, umani, -e, adj. 1. Care ţine de om sau de omenire, privitor la om sau la omenire, caracteristic omului sau omenirii; omenesc (1). ♢ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adverbial) Care are dragoste faţă de oameni, care simte compasiune faţă de suferinţele lor; omenos, bun, sensibil. – Din lat. humanus.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Uman ≠ antiumanitar, inuman, neuman, neomenesc, antiumanTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeUMÁN adj. I. omenesc, (pop.) creştinesc. (Purtare uman.) 2. v. bun. II. modern, umanistic. (Secţie uman la un liceu.)Trimis de siveco, 08.10.2007. Sursa: Sinonimeumán adj. m., pl. umáni; f. sg. umánă, pl. umáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficUMÁN umană (umani, umane) 1) Care este caracteristic pentru oameni; de om; omenesc. Natură umană. Forţă umană. ♢ Specia umană omenirea. 2) Care are caracteristici de om; cu trăsături de om. Fiinţă umană. 3) Care ţine de om. Ştiinţă umană. 4) şi adverbial (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă omenie; pătruns de dragoste de oameni; omenos. /<lat. humanusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXUMÁN, -Ă adj. 1. Caracteristic pentru om; privitor la om sau la omenire; omenesc. ♦ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adv.) Omenos, bun, blând. [< lat. humanus, cf. fr. humain, it. umano].Trimis de LauraGellner, 23.06.2007. Sursa: DNUMÁN, -Ă adj. 1. referitor la om sau la omenire; caracteristic omului; omenesc. o geografie umană = antropogeografie. 2. (şi adv.) cu dragoste de oameni, omenos, bun, blând. (< lat. humanus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.