uluitór — adj. m. (sil. lu i ), pl. uluitóri; f. sg. şi pl. uluitoáre … Romanian orthography
halucinant — HALUCINÁNT, Ă, halucinanţi, te, adj. Care provoacă halucinaţii; fig. care impresionează puternic; impresionant, grandios, uluitor. – Din fr. hallucinant. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 halucinánt adj. m., pl. halucinánţi; f … Dicționar Român
prodigios — PRODIGIÓS, OÁSĂ, prodigioşi, oase, adj. Ieşit din comun (prin cantitate, bogăţie, varietate, calitate); uluitor, extraordinar, uimitor. [pr.: gi os] – Din fr. prodigieux, lat. prodigiosus. Trimis de oprocopiuc, 19.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
stupefiant — STUPEFIÁNT, Ă, stupefianţi, te, adj., s.n. (Substanţă medicamentoasă) care inhibă centrii nervoşi, provocând o stare de inerţie fizică şi psihică şi care, folosită mult timp, duce la obişnuinţă şi la necesitatea unor doze crescânde; p. gener.… … Dicționar Român
uimitor — UIMITÓR, OÁRE, uimitori, oare, adj. Care uimeşte; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepţional, extraordinar. – Uimi + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 UIMITÓR adj. 1. consternant, năucitor, stupefiant,… … Dicționar Român
zăpăcitor — ZĂPĂCITÓR, OÁRE, zăpăcitori, oare, adj. Care zăpăceşte; ameţitor, uluitor. – Zăpăci + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZĂPĂCITÓR adj. v. ameţitor, năucitor, uimitor, uluitor. Trimis de siveco, 10.11.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
efect — EFÉCT, efecte, s.n. 1. Fenomen care rezultă în mod necesar dintr o anumită cauză, fiind într o legătură indestructibilă cu aceasta; rezultat, urmare, consecinţă. ♢ expr. A şi face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecinţa scontată. 2.… … Dicționar Român
epatant — EPATÁNT, Ă, epatanţi, te, adj. Care epatează; uluitor, uimitor. – Din fr. épatant. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EPATÁNT adj. surprinzător, şocant, (englezism) shoking. (O atitudine epatant.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
fenomenal — FENOMENÁL, Ă, fenomenali, e, adj. 1. Care aparţine fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însuşire într un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluieşte; extraordinar. – Din fr.… … Dicționar Român
formidabil — FORMIDÁBIL, Ă, formidabili, e, adj. Care uimeşte prin însuşiri neobişnuite, mai ales prin dimensiuni; extraordinar, uluitor, colosal. – Din fr. formidable, lat. formidabilis. Trimis de zaraza joe, 05.01.2004. Sursa: DEX 98 Formidabil ≠ ordinar… … Dicționar Român
