efect

efect
EFÉCT, efecte, s.n. 1. Fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; rezultat, urmare, consecinţă. ♢ expr. A-şi face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecinţa scontată. 2. Impresie produsă de cineva sau de ceva asupra cuiva. ♢ loc. adj. De efect = care atrage atenţia, care produce o impresie puternică. ♢ loc. vb. A face efect = a impresiona. ♢ (În sintagma) Efect sonor = efect produs prin mijloace electroacustice sau electronice sugerând ascultătorului senzaţia unui sunet real sau oferindu-i sonorităţi inedite. 3. (concr.; la pl.) Bunuri mobile. ♦ Îmbrăcăminte militară, echipament. 4. (La pl.) Valori negociabile (emise de stat), hârtii de valoare. Efecte de comerţ. Efecte publice. – Din lat. effectus (cu sensurile fr. effet).
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Efect ≠ cauză
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

EFÉCT s. 1. v. consecinţă. 2. acţiune, influenţă, înrâurire, rezultat. (Ce efect are medicamentul asupra inimii?) 3. efect fotoconductiv v. fotoconductibilitate. 4. v. impresie. 5. (la pl.) echipament. 6. (mai ales la pl.) v. hârtie de valoare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

eféct s. n., pl. efécte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EFÉCT efecte n. 1) Fapt care rezultă dintr-o acţiune; rezultat; urmare; consecinţă. ♢ A-şi face efectul a provoca urmările scontate. 2) Impresie puternică produsă (de cineva sau de ceva) asupra cuiva. 3) la pl. fin. Hârtii de valoare. /<fr. effet, lat. effectus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EFÉCT s.n. 1. Fenomen care rezultă cu necesitate dintr-o cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; urmare, rezultat. ♦ Traiectorie neobişnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal) lovită după anumite procedee. ♢ Minge cu efect = minge care, în urma unei anumite lovituri, ia o anumită traiectorie. 2. Impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbeşte, atrage privirile, auzul etc. ♢ De efect = impresionant; uluitor, spectaculos. 3. (La pl.) Obiecte, bunuri (mai ales veşminte) care aparţin cuiva. ♦ (mil.) Echipament. ♦ Valori care se pot negocia (scrisori de schimb, bilete la ordin etc.) [pl. -te, (rar) -turi. / < lat. effectus, cf. germ. Effekt, fr. effet].
Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN

eféct (efécte), s.n. – Fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză. lat. effectus, prin intermediul fr. effet. – Der. (din fr.) efectiv, adj.; efectua, vb.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

EFÉCT s. n. 1. fenomen care succedă unui alt fenomen (cauză), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecinţă. ♢ traiectorie neobişnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal), lovită după anumite procedee. 2. impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbeşte, atrage privirile, auzul etc. o de efect = impresionant; uluitor, spectaculos. 3. (pl.) obiecte, bunuri (veşminte) care aparţin cuiva. ♢ (mil.) echipament. 4. denumire generală dată cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etc. folosite în operaţiile comerciale, în relaţiile de credit etc. (< lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • eféct — s. n., pl. efécte …   Romanian orthography

  • impresie — IMPRÉSIE, impresii, s.f. Efect lăsat în conştiinţa omului de lucruri sau de întâmplări din jurul lui cu care vine în contact; (la pl.) gânduri, imagini întipărite în amintire. ♢ expr. A da (sau a face, a lăsa) impresia că... = a) a determina pe… …   Dicționar Român

  • rezultat — REZULTÁT, rezultate, s.n. Ceea ce rezultă dintr o acţiune, dintr un fapt, dintr un calcul; consecinţă, urmare, efect. ♦ loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. ♢ expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦… …   Dicționar Român

  • rezultantă — REZULTÁNTĂ, rezultante, s.f. 1. (mec.) Forţă a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forţe date, care se aplică în acelaşi timp asupra aceluiaşi punct material. 2. fig. Efectul îmbinat al unor cauze… …   Dicționar Român

  • armonie — ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă… …   Dicționar Român

  • cauzalitate — CAUZALITÁTE s.f. Raport obiectiv, necesar între cauză şi efect. ♢ Principiul (sau legea) cauzalităţii = principiu potrivit căruia orice fenomen are o cauză. Cauzalitate inelară = feedback. [pr.: ca u ] – Din fr. causalité. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • colorit — COLORÍT, colorituri, s.n. 1. Totalitatea culorilor unui obiect; bogăţie de culori. ♦ Efect care rezultă din îmbinarea culorilor unui tablou; coloraţie. ♦ Culoare. 2. fig. (Despre abstracte, despre stilul operelor literare etc.) Nuanţă expresivă,… …   Dicționar Român

  • consecinţă — CONSECÍNŢĂ, consecinţe, s.f. Rezultat al unei fapte, al unei acţiuni, al unui principiu; urmare. ♢ În consecinţă = a) (loc. conj.) prin urmare, deci; b) (loc. adv.) conform dispoziţiilor, situaţiei etc. – Din fr. conséquence, lat. consequentia.… …   Dicționar Român

  • drastic — DRÁSTIC, Ă, drastici, ce, adj. Foarte aspru, foarte energic; brutal, violent, vehement. ♦ (Despre remedii medicale) Cu efect puternic şi rapid. – Din fr. drastique. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DRÁSTIC adj. 1. v. aspru. 2.… …   Dicționar Român

  • fotoelectric — FOTOELÉCTRIC, Ă, fotoelectrici, ce, adj. 1. (Despre emisiunea de electroni din metale) Provocat de incidenţa radiaţiei luminoase. ♢ Efect fotoelectric extern = emisie de electroni de pe suprafaţa metalelor sau a semiconductoarelor, sub acţiunea… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”