- colorit
- COLORÍT, colorituri, s.n. 1. Totalitatea culorilor unui obiect; bogăţie de culori. ♦ Efect care rezultă din îmbinarea culorilor unui tablou; coloraţie. ♦ Culoare. 2. fig. (Despre abstracte, despre stilul operelor literare etc.) Nuanţă expresivă, strălucire deosebită. – Din fr. coloris, it. colorito.Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX '98COLORÍT s. 1. coloraţie, (înv.) coloratură. (Ce frumos colorit are în obraji!) 2. v. cromatică.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecolorít s. n., pl. coloríturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOLORÍT colorituri n. 1) Nuanţă delicată şi agreabilă a culorilor. 2) Artă de folosire a culorilor. 3) Efect care rezultă din îmbinarea armonioasă a culorilor unui tablou. 4) Totalitate de culori ale unui obiect sau tablou; cromatică. 5) fig. (despre stil, opere literare) Nuanţă expresivă; varietate de imagini. colorit local. colorit al epocii. /<fr. coloris, it. coloritoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOLORÍT s. n. 1. ansamblul culorilor unui obiect, tablou etc.; efect produs de ansamblul culorilor unui peisaj, tablou etc. ♢ culoare. 2. (fig.; despre stil, imagine) nuanţă expresivă, varietate, strălucire. (<it. colorito, germ. Kolorit)Trimis de raduborza, 09.09.2006. Sursa: MDNCOLORÍT s.n. Ansamblul culorilor unui obiect, ale unui tablou etc.; efect produs de ansamblul culorilor unui peisaj, ale unui tablou etc. ♦ Culoare. ♦ (fig.) Nuanţă expresivă, varietate, strălucire (în imagini etc.). [cf. fr. coloris, germ. Kolorit].Trimis de LauraGellner, 28.03.2006. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.