- coloratură
- COLORATÚRĂ, coloraturi, s.f. 1. Manieră de interpretare vocală care dă posibilitatea interpretului să-şi afirme virtuozitatea tehnică, executând cadenţe, triluri etc. ♢ Soprană de coloratură = soprană cu extensiune în registrul acut care cântă în această manieră. 2. (Rar) Bogăţie de culori; colorit. – Din fr. coloratura.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98COLORATÚRĂ s. v. coloraţie, colorit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecoloratúră s. f., g.-d. art. coloratúrii; pl. coloratúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOLORATÚR//Ă coloraturăi f. 1) muz. Virtuozitate tehnică în interpretarea vocală, manifestată prin triluri, rulade şi cadenţe. ♢ Soprană de coloratură soprană care execută uşor şi liber piese conţinând triluri, cadenţe etc. 2) Varietate de culori. 3) Aspect particular de culoare. coloratură a pielii. /<it. coloraturaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOLORATÚRĂ s. f. 1. manieră de interpretare vocală care permite interpretului să-şi afirme virtuozitatea tehnică, executând rulade, triluri etc. o soprană de coloratură = soprană care interpretează în această manieră. 2. bogăţie de culori; colorit. (<germ. Koloratur, it. coloratura)Trimis de raduborza, 09.09.2006. Sursa: MDNCOLORATÚRĂ s.f. 1. Efect muzical produs prin introducerea într-o melodie a unor pasaje grele din punct de vedere tehnic (rulade, triluri etc.), care sunt executate cu vocea. ♢ Soprană de coloratură = soprană care poate executa astfel de pasaje. 2. (Rar) Bogăţie de culori; colorit. [< germ. Koloratur].Trimis de LauraGellner, 28.03.2006. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.