colorat — co|lo|rat Mot Agut Adjectiu variable … Diccionari Català-Català
COLORAT — colorator … Abbreviations in Latin Inscriptions
amiral — AMIRÁL, amirali, s.m. I. Cel mai mare grad în marina militară, corespunzător gradului de general colonel din armata terestră; persoană care poartă acest grad. II. Fluture de zi, mare, foarte frumos colorat, ale cărui larve trăiesc pe urzici… … Dicționar Român
dermatograf — DERMATOGRÁF dermatografe, s.n., adj. (Creion colorat) care are o compoziţie specială şi serveşte la machiaj. – Din fr. dermatographe. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dermatográf s. n. (sil. graf), pl. dermatográfe Trimis de… … Dicționar Român
fazan — FAZÁN, fazani, s.m. 1. Pasăre de mărimea unei găini, cu coada lungă şi ascuţită, al cărei bărbătuş se distinge printr un penaj frumos şi viu colorat, vânată pentru carnea ei gustoasă (Phasianus colchicus). 2. (arg.) Naiv, fraier. ♢ expr. (fam.) A … Dicționar Român
marmoraj — MARMORÁJ, marmoraje, s.n. Desen colorat care imită marmura, imprimat pe hârtie. – Marmoră + suf. aj. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 marmoráj s. n., pl. marmoráje Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic MARMORÁJ … Dicționar Român
pastel — PASTÉL, pasteluri, s.n., adj. invar. 1. s.n. Creion colorat, moale, pentru desen, făcut din pigmenţi pulverizaţi, amestecaţi cu talc şi cu gumă arabică. ♦ Desen executat cu acest fel de creioane. 2. s.n. Poezie cu conţinut liric, în care se… … Dicționar Român
pitoresc — PITORÉSC, EÁSCĂ, pitoreşti, adj. Care, prin aşezare, aspect, formă, colorit, este potrivit pentru a deveni subiectul unei picturi; p. ext. care atrage atenţia, care impresionează prin bogăţia coloritului, varietatea formelor, prin originalitate… … Dicționar Român
tucan — TUCÁN, tucani, s.m. Gen de păsări căţărătoare din regiunile tropicale ale Americii de sud, cu ciocul mare şi puternic şi cu penajul viu colorat (Rhamphastos); pasăre din acest gen. – Din it. tucano. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
xilolit — XILOLÍT, xilolite, s.n. Amestec de rumeguş de lemn şi clorură de magneziu, colorat cu pigmenţi minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. [pl. şi: xilolituri] – Din germ. Xylolith. Trimis de spall, 02.03.2002. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
