neam

NEAM, neamuri, s.n., adv. I. s.n. 1. Popor, naţiune. ♢ loc. adv. De neam (sau de neamul lui) sau neam de... = de origine, de naţionalitate. ♢ expr. De tot neamul sau de toate neamurile = de toate naţionalităţile; p. ext. de toate felurile, de toate speciile. A-şi trage neamul din... = a proveni de la..., a se trage din... ♦ Seminţie; trib; populaţie. 2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianţă; persoană care face parte din aceeaşi familie cu cineva (în raport cu acesta); rudă. ♢ expr. De neam (bun, mare etc) = dintr-o familie nobilă sau dintr-o familie de oameni corecţi, cumsecade. Neam prost = om bădăran, mitocan. A fi neam după Adam sau a fi neam (de) a cincea (sau a şasea, a noua) spiţă = a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă de loc cu cineva. 3. (înv. şi pop.) Rând de oameni din aceeaşi generaţie; generaţie. ♢ expr. Neam de neamul meu (sau tău etc.) sau neam de neam = a) (în propoziţii afirmative) din tată în fiu, din moşi-strămoşi, din generaţie în generaţie; b) (în propoziţii negative) nimeni din familia mea (sau ta etc.). ♦ (înv. şi reg.) Partea de ţarină pe care o lucrează o familie. 4. (La pl.; în evul mediu) Mulţime de boieri; clasă boierească; familie boierească; descendenţi ai unor boieri mari. 5. Categorie de oameni care au aceeaşi profesiune sau anumite însuşiri ori interese comune. 6. Specie, gen, varietate, fel, soi. ♢ Neamul omenesc = genul uman, omenirea. II. adv. (Reg, şi fam.) Deloc, câtuşi de puţin, nimic. – Din magh. nem.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



NEAM adv. v. defel, deloc, nicicum, nicidecum, nimic.

Trimis de siveco, 09.10.2007. Sursa: Sinonime



NEAM s. 1. seminţie, trib, (înv. şi pop.) sămânţă. (Din neam hunilor.) 2. v. popor. 3. v. naţiune. 4. seminţie, spiţă, viţă, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodiţă, (înv.) rod, soi, stepenă. (Oameni din acelaşi neam.) 5. v. rudă. 6. v. familie. 7. familie, sânge. (E din neam nostru.) 8. v. specie. 9. neamul omenesc v. omenie. 10. v. naţionalitate.

Trimis de siveco, 11.03.2009. Sursa: Sinonime



NEAM s. v. generaţie, naştere, obârşie, origine, provenienţă, sex.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



neam adv.

Trimis de siveco, 06.04.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



neam s. n., pl. neámuri

Trimis de siveco, 06.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



NEAM neamuri n. 1) pop. Totalitate a oamenilor de o anumită naţionalitate; seminţie; popor; norod. ♢ De neam (sau de neamul lui) de origine; de naţionalitate. 2) ist. Organizare obştească principală a comunei primitive (bazată pe rudenie de sânge); gintă. 3) Succesiune de generaţii care provin dintr-un strămoş comun; seminţie; familie. ♢ neamul omenesc specia umană; omenire. Din neam în neam din generaţie în generaţie. neam de neamul cuiva (sau neam de neam) din tată-n fiu; din moşi-strămoşi. 4) Persoană de origine comună sau înrudită prin alianţă; membru al aceleiaşi familii; rudă. ♢ A fi (de un) neam cu cineva a fi rudă cu cineva. A se face neam cu cineva a deveni rudă cu cineva; a se înrudi. A fi neam după Adam a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă deloc cu cineva. 5) înv. Provenienţă socială. ♢ De neam bun (sau ales, mare) se spune despre cineva, care aparţinea păturii sociale de sus. De neam prost se spune despre cineva, care provenea din păturile de jos. 6) Grup de fiinţe sau de obiecte ce se caracterizează printr-o anumită însuşire; fel; categorie; soi; gen; specie. ♢ Cu tot neamul cu toţii câţi sunt; împreună. De tot neamul a) de diferite naţionalităţi; b) de toate felurile; fel de fel. Fără neam şi fără ţară se spune despre cineva care nu-şi cunoaşte originea. /<ung. nem

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



neam¹ s.m. sg. (înv. şi reg.) partea de ţarină pe care o lucrează o familie.

Trimis de blaurb, 06.10.2008. Sursa: DAR



neám (neámuri), s.n. – 1. Popor, naţiune. – 2. Rasă, castă, gen, clasă. – 3. Generaţie. – 4. Rudă, rudenie. – 5. (Mold.) Reuniune de boieri fără sarcini publice, boierie. – 6. Clasă, tip, categorie. Mag. nem (Cihac, II, 518; Tiktin), fără îndoială în relaţie cu sl. nĕmŭ "barbar", cf. neamţ; e posibil ca rom. să provină direct din sl. – Der. nemeş (var. neameş, ne(a)miş), s.m. (Trans., nobil, aristocrat), din mag. nemes; nemeşesc, adj. (aristocratic, nobiliar); nemeşie, s.f. (nobleţe); nemeşug, s.n. (înv., nobleţe), din mag. nemesség; nemeţ, s.n. (generaţie, genealogie; familie, casă); nemenie, s.f. (rasă, castă, soi); nemotenie, s.f. (rudă); înemuri, vb. refl. (Mold., a se înrudi); nemureală (var. nemurenie), s.f. (Mold., înrudire). – Neam, adv. (deloc), pe care dicţionarele obişnuite să-l confunde cu cuvîntul anterior, pare legat de mag. nem "nu" (Graur, GS, VI, 35; Gáldi, Dict., 95).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER