- silinţă
- SILÍNŢĂ, silinţe, s.f. Stăruinţă îndelungată, osteneală pentru a executa bine ceva, pentru a atinge un scop; efort susţinut în muncă sau la învăţătură; sârguinţă, străduinţă, strădanie, râvnă, zel. ♢ loc. vb. A-şi da silinţa (sau toată silinţa ori toate silinţele) = a se sili (3). – Sili + suf. -inţă.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Silinţă ≠ nesilinţăTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSILÍNŢĂ s. 1. v. strădanie. 2. efort, încercare, osteneală, sforţare, strădanie, străduinţă. (Toate silinţăele lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverenţă. 4. hărnicie, râvnă, sârguinţă, strădanie, străduinţă, vrednicie, zel, (pop.) sârg, (înv.) activitate, diligenţă. (E de admirat silinţă lui.) 5. bunăvoinţă, râvnă, sârg, zel, (înv.) proeresis. (Arăta destulă silinţă, dar nu putea realiza mare lucru.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSILÍNŢĂ s. v. constrângere, forţă, silă, silnicie, violenţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesilínţă s. f., g.-d. art. silínţei; pl. silínţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSILÍNŢ//Ă silinţăe f. Efort (fizic sau intelectual) în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; sârguinţă; străduinţă; asiduitate. ♢ A-şi dă (toată) silinţăa a-şi da osteneala; a depune eforturi; a face tot posibilul. /a sili + suf. silinţăinţăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.