- sârg
- SÂRG s.n. (pop.; în loc. adv.) Cu (sau, reg., de, în) sârg = repede, iute; îndată, imediat. – Din magh. sürgös "grăbit".Trimis de LauraGellner, 20.06.2004. Sursa: DEX '98SÂRG s. bunăvoinţă, râvnă, silinţă, zel, (înv.) proeresis. (Arăta destul sârg, dar nu putea realiza nimic.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSÂRG s. v. hărnicie, râvnă, silinţă, sârguinţă, strădanie, străduinţă, vrednicie, zel.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesârg s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSÂRG n. : Cu sârg a) cu râvnă; cu tragere de inimă; b) repede; iute. De sârg repede; îndată. /<ung. szrorogTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsîrg s.n. – Silinţă, străduinţă. Probabil din sl. usrŭdije "străduinţă", cf. osîrdie, prin intermediul sb., cf. sb. srgati se "a se îngrămădi", srg "prăjină pentru uscat rufele", srdačka "mosorelul suveicii". Pare a fi dubletul lui sîr,. s.n. (Banat, grijă), der. nisîruinţă, s.f. (Banat, neglijenţă). Explicaţia bazată pe mag. sürgős "grăbit", care derivă tot din sl. usrŭdije (Cihac, II, 321; Gáldi., Dict., 96), este incertă. Der. sirgui, vb. (înv., a forţa, a constrînge; înv., a se zori; refl., a-şi da silinţa, a se forţa); sîrguinţă (var. sîrguială), s.f. (silinţă, străduinţă); sîrguitor (var. sîrguincios), adj. (activ, harnic).Trimis de blaurb, 21.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.