străduinţă

străduinţă
STRĂDUÍNŢĂ, străduinţe, s.f. (Rar) Strădanie. – Strădui + suf. -inţă.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STRĂDUÍNŢĂ s. 1. v. strădanie. 2. efort, încercare, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie. (Toate străduinţăele lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverenţă. 4. v. hăr-nicie. 5. ardoare, râvnă, sârguinţă, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osâr-duire, osârduitură, protimie. (străduinţă lui era demnă de lăudat.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

străduínţă s. f., g.-d. art. străduínţei; pl. străduínţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STRĂDUÍNŢ//Ă străduinţăe f. Efort (fizic sau intelectual) depus în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silinţă; sârguinţă; asiduitate. /a (se) strădui + suf. străduinţăinţă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • strădanie — STRĂDÁNIE, strădanii, s.f. Silinţă, efort stăruitor depus de cineva pentru a realiza ceva; străduinţă, străduială. – Din sl. stradanije. Trimis de LauraGellner, 27.07.2004. Sursa: DEX 98  STRĂDÁNIE s. 1. caznă, chin, efort, forţare, muncă,… …   Dicționar Român

  • efort — EFÓRT, eforturi, s.n. 1. Încordare voluntară a puterilor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obişnuit; strădanie, străduinţă. 2. (fiz.) Rezultantă a forţelor interioare dintr o secţiune a unui… …   Dicționar Român

  • luptă — LÚPTĂ, lupte, s.f. 1. Încăierare, bătaie între două (sau mai multe) persoane (de obicei fără folosirea armelor), care caută să se învingă una pe alta (sau unele pe altele). ♢ Luptă dreaptă = luptă (1) corp la corp, fără arme şi fără vicleşuguri.… …   Dicționar Român

  • silinţă — SILÍNŢĂ, silinţe, s.f. Stăruinţă îndelungată, osteneală pentru a executa bine ceva, pentru a atinge un scop; efort susţinut în muncă sau la învăţătură; sârguinţă, străduinţă, strădanie, râvnă, zel. ♢ loc. vb. A şi da silinţa (sau toată silinţa… …   Dicționar Român

  • sârg — s.n. (pop.; în loc. adv.) Cu (sau, reg., de, în) sârg = repede, iute; îndată, imediat. – Din magh. sürgös grăbit . Trimis de LauraGellner, 20.06.2004. Sursa: DEX 98  SÂRG s. bunăvoinţă, râvnă, silinţă, zel, (înv.) proeresis. (Arăta destul sârg,… …   Dicționar Român

  • osârdie — OSẤRDIE s.f. (pop.) Stăruinţă în executarea unui lucru; ardoare, zel, râvnă, sârguinţă, străduinţă. – Din sl. usrŭdije. Trimis de oprocopiuc, 13.05.2004. Sursa: DEX 98  OSÂRDIE s. v. ardoare, asiduitate, insistenţă, perseverenţă, râvnă, sforţare …   Dicționar Român

  • sârguinţă — SÂRGUÍNŢĂ, sârguinţe, s.f. Strădanie, străduinţă, silinţă; hărnicie, râvnă, zel. – Sârgui + suf. inţă. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SÂRGUÍNŢĂ s. 1. v. hărnicie. 2. v. perseverenţă. 3. ardoare, râvnă, străduinţă, zel, (înv.)… …   Dicționar Român

  • caznă — CÁZNĂ, cazne, s.f. 1. Tortură, supliciu, chin. 2. Asuprire, împilare, nedreptate. 3. Străduinţă, osteneală, trudă. – Din sl. kaznĩ pedeapsă . Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CÁZNĂ s. 1. v. tortură. 2. v. strădanie. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • râvnă — RẤVNĂ, râvne, s.f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însufleţire în muncă; sârguinţă, silinţă, zel. ♦ Ardoare, evlavie. 2. Dorinţă aprinsă pentru ceva; poftă. – Din râvni (derivat regresiv). Trimis de claudia, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • stăruinţă — STĂRUÍNŢĂ, stăruinţe, s.f. 1. Faptul de a stărui (1); rugăminte, cerere repetată şi insistentă; insistenţă, stăruire, stăruială. ♢ loc. adv. Cu stăruinţă = în mod insistent. 2. Perseverenţă, tenacitate, (într o acţiune, într un sentiment etc.). ♦ …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”