râvnă

RẤVNĂ, râvne, s.f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însufleţire în muncă; sârguinţă, silinţă, zel. ♦ Ardoare, evlavie. 2. Dorinţă aprinsă pentru ceva; poftă. – Din râvni (derivat regresiv).

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



RÂVNĂ s. 1. v. perseverenţă. 2. v. hărnicie. 3. ardoare, sârguinţă, străduinţă, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduinţă, osârduire, osârduitură, protimie. (râvnă lui era demnă de lăudat.) 4. v. bunăvoinţă. 5. v. aspiraţie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



RÂVNĂ s. v. chef, credinţă, cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, deochetură, deochi, descântec, dispoziţie, dorinţă, evlavie, farmec, gust, magie, pietate, pioşenie, piozitate, plac, plăcere, poftă, religiozitate, smerenie, voie, voinţă, vrajă, vrăjitorie, vrere.

Trimis de siveco, 13.10.2008. Sursa: Sinonime



râvnă s. f., g.-d. art. râvnei; pl. râvne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RÂVN//Ă râvnăe f. 1) v. A RÂVNI. 2) Străduinţă deosebită; zel. /v. a râvni

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX