- strădanie
- STRĂDÁNIE, strădanii, s.f. Silinţă, efort stăruitor depus de cineva pentru a realiza ceva; străduinţă, străduială. – Din sl. stradanije.Trimis de LauraGellner, 27.07.2004. Sursa: DEX '98STRĂDÁNIE s. 1. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, străduinţă, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduială, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ştrapaţ, (prin Munt.) morânceală, (Mold. şi Transilv.) zoală, (înv.) căznire, nevoinţă, osteninţă, sforţă, stră-dănuinţă, strădănuire. (strădanie lui a fost încununată de succes.) 2. efort, încercare, osteneală, sforţare, silinţă, străduinţă. (Toate strădanieiile lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverenţă. 4. v. hărnicie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSTRĂDÁNIE s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, martiraj, martiriu, mucenicie, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, tortură.Trimis de siveco, 17.01.2008. Sursa: Sinonimestrădánie s. f. (sil. -ni-e), art. strădánia (sil. -ni-a), g.-d. art. strădániei; pl. strădánii, art. strădániile (sil. -ni-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTRĂDÁNI//E strădaniei f. Efort (fizic sau intelectual) depus în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silinţă; sârguinţă; străduinţă; asiduitate. [G.-D. strădaniei; Sil. -ni-e] /<sl. stradanijeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXstrădánie (-ii), s.f. – 1. (înv.) Chin, suferinţă, calvar. – 2. Efort, silinţă. sl. stradanije (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 371). – Der. strădalnic, adj. (laborios, activ, harnic), din sl. stradilinu "care îndură", cu suf. -nic (după Tiktin şi Candrea, dintr-un sl. *stradaniniku); strădănui, vb. refl. (Mold., a se căzni, a se strădui); strădui, vb. refl. (a îndura, a suferi; a se forţa, a se căzni), cf. sl. stradati "a îndura"; străduinţă, s.f. (efort); străduitor, adj. (sîrguincios, silitor).Trimis de blaurb, 27.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.