trudă

TRÚDĂ, trude, s.f. (pop.) 1. Efort fizic sau intelectual deosebit; muncă grea, istovitoare; oboseală, osteneală. ♢ loc. adv. Cu trudă = din greu, cu mare efort. ♦ Rodul, rezultatul concret al ostenelii cuiva; agoniseală, folos, câştig. 2. Chin, suferinţă; durere, necaz. – Din trudi (derivat regresiv). cf. sl. t r u d ŭ.

Trimis de RACAI, 03.04.2008. Sursa: DEX '98



TRÚDĂ s. 1. v. oboseală. 2. v. strădanie. 3. efort, greutate, osteneală. (Cu multă trudă.) 4. salahorie, salahorit. (După atâta trudă.)

Trimis de siveco, 03.04.2008. Sursa: Sinonime



TRÚDĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, tortură.

Trimis de siveco, 27.02.2009. Sursa: Sinonime



trúdă s. f., g.-d. art. trúdei; pl. trúde

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TRÚD//Ă trudăe f. 1) Muncă grea şi istovitoare. 2) Rod al muncii; agoniseală; câştig. [G.-D. trudei] /v. a trudi

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



trúdă (-de), s.f. – Muncă grea, strădanie, efort. sl. trudŭ "muncă" (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 424; Conev 66), cf. sb., cr. trud. – Der. trudi, vb. (a se obosi, a se strădui, a munci din greu), din sl. truditi "a chinui"; trudnic, adj. (obositor, epuizant), din sl. trudĭnikŭ; trudelnic, adj. (trudnic, obositor), rar.

Trimis de blaurb, 04.04.2009. Sursa: DER