- silă
- SÍLĂ, sile, s.f. 1. Sentiment de dezgust, de scârbă, de neplăcere, de repulsie faţă de cineva sau de ceva; aversiune. ♢ loc. adv. În (sau, rar, cu, înv. de) silă = fără tragere de inimă, fără interes, fără plăcere; din obligaţie. 2. Constrângere. loc. adj. şi adv. Cu (de-a) sila ori în (sau de, cu) silă = fără voie, în mod forţat. ♢ loc. adv. De silă, de milă = fiind obligat sau nevoit să..., vrând-nevrând; de voie, de nevoie. ♢ loc. vb. (înv. şi reg.) A face (cuiva) silă = a sili (1), a forţa (pe cineva). ♢ expr. (înv. şi reg.) A-şi face silă = a-şi da mare osteneală, a se strădui. ♦ Violenţă, abuz săvârşit împotriva cuiva. 3. (înv.) Putere, forţă. ♦ (concr.) Armată, oaste. ♦ (reg.; cu determinări introduse prin prep. "de") Mulţime de... – Din sl. sila.Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX '98SÍLĂ s. 1. v. dezgust. 2. constrângere, forţă, silnicie, violenţă, (livr.) servitute, (Ban.) sălăbărie, (înv.) nevoie, potrivnicie, silinţă, silnicire, strânsoare, (fig.) presiune. (Bunuri obţinute prin silă.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSÍLĂ s. v. abuz, armată, batjocorire, duium, exces, forţă, grămadă, minune, miracol, mulţime, necinstire, oaste, oştire, potop, puhoi, putere, puzderie, samavolnicie, silnicie, siluire, sumedenie, trupe, viol, violare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecu de-a síla loc. adv.Trimis de siveco, 20.01.2008. Sursa: Dicţionar ortograficsílă s. f., g.-d. art. sílei; (constrângeri) pl. síleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSÍL//Ă silăe f. Sentiment sau senzaţie de neplăcere faţă de ceva sau de cineva; dezgust; repulsie; aversiune; antipatie. ♢ A-i face (sau a i se face) cuiva silă (de ceva sau de cineva) a provoca sau a simţi repulsie faţă de ceva sau de cineva. Cu (de-a) silăa prin constrângere; forţat. În (sau din) silă fără nici o plăcere; fiind nevoit. [G.-D. silei] /<sl. silaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsílă (-le), s.f. – 1. (înv.) Forţă, putere, potenţă. – 2. (înv.) Forţe armate. – 3. (înv.) Minune, miracol. – 4. Forţă, violenţă. – 5. Constrîngere. – 6. Dezgust, aversiune, scîrbă. – Mr., megl. silă. sl. (bg.) sila "putere" (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 344). – Der. sili, vb. (a obliga, a constrînge, a forţa; a presa; a viola, a asupri; a se strădui, a-şi da silinţa; a face tot posibilul), din sl. siliti, bg. siljă; silinţă, s.f. (forţare, sîrguinţă; rîvnă); nesilit, adj. (voluntar, spontan); silitor, adj. (sîrguincios, harnic); silnic, adj. (înv., puternic; înv., autoritar, violent; constrîns, obligat; dezagreabil, penibil), din sl. silĭnikŭ; silnică, s.f. (plantă, Glechoma hederacea); silnicesc, adj. (înv., impus, obligat); silniceşte, adv. (prin forţă); silnici, vb. (a constrînge, a violenta); silnicie, s.f. (violenţă); silui, vb. (a viola), din sl. silovati, silują; siluitor, s.m. (violator); nesiluit, adj. (liber, voluntar); năsălnic, adj. (Mold., violent, brutal, nepoliticos); năsălnicie, s.f. (Mold., violenţă).Trimis de blaurb, 14.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.