semantísm — s. n., pl. semantísme … Romanian orthography
pulă — PÚLĂ, púle, s.f. (Vulgar) Penis. (meglenorom., macedorom. pulă; < lat. pulla, fem. de la pullus (= pui); pentru semantism, cf. jargonul madrilen polla (= puică şi penis), it. uccello (= pasăre şi penis), bg. patka (= raţă şi penis), rus. potka … Dicționar Român
semantic — SEMÁNTIC, Ă, semantici, ce, s.f., adj. I. s.f. 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studierea sensurilor cuvintelor şi a evoluţiei acestor sensuri; semasiologie, semantism. 2. (log.) Teoria interpretării unui anumit sistem formalizat prin… … Dicționar Român
şoşăi — şoşăí ( ăésc, ít), vb. – A şopti, a vorbi în taină. – var. şoşoi, şuşui, şoşoti. Creaţie expresivă, bazată pe consonanţa şş, cf. sîst, şop, pentru var. cf. ALR, II, 11. – Der. şosele (var. şuşele), s.f. pl. (linguşeli, vorbe amăgitoare), pentru… … Dicționar Român
alb — ALB, Ă, albi, e, adj., subst. I. adj. 1. Care are culoarea zăpezii, a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele. ♢ Carne albă = carne de pasăre sau de peşte. Hârtie (sau coadă) albă = hârtie care nu a fost scrisă. Rând alb = spaţiu nescris… … Dicționar Român
aprig — ÁPRIG, Ă, aprigi, ge, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. 2. (Adesea adverbial) Aspru2, crunt, nemilos, înverşunat. 3. Lacom, hrăpăreţ. Om aprig la câştig. 4. fig. (înv.; despre un loc, un teritoriu etc.) Care este greu de… … Dicționar Român
apuca — APUCÁ, apúc, vb. I. I. 1. tranz. A prinde, a lua, a înşfăca, a înhăţa (cu mâna). ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a şi însuşi ceva la repezeală. ♢ expr. (intranz.) (Care) pe unde apucă = (Care) pe unde nimereşte. Pe apucate … Dicționar Român
arzuliu — arzulíu, arzulíe, arzulíi, adj. (înv. şi reg.) aprins, înfocat Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR arzulíu, (arzulíe), ad.j – Înflăcărat, aprins, focos. tc. arzülü dornic (DAR; Pascu, Beiträge, 14), cu semantism datorat asocierii cu arz ,… … Dicționar Român
balţ — s. v. văl, voal. Trimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: Sinonime balţ, balţi, bálţe, s.m.; s.n. (reg.) 1. laţ, ochi, cerc (de fier) 2. văl, hobot Trimis de blaurb, 14.04.2009. Sursa: DAR balţ, ( ţuri), s.n. – 1. Laţ, şiret, pa … Dicționar Român
başoldină — başoldínă (başoldíne), s.f. – Femeie grăsană, umflată. – var. başo(a)ld(in)ă, başerdină, başoldie, beşoandră. Origine obscură. Este cuvînt expresiv, modificat în mod capricios prin false analogii, şi bazat pe un prim element uşor de distins: vb.… … Dicționar Român
