arzuliu

arzulíu, arzulíe, arzulíi, adj. (înv. şi reg.) aprins, înfocat

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR



arzulíu, (arzulíe), ad.j – Înflăcărat, aprins, focos. tc. arzülü "dornic" (DAR; Pascu, Beiträge, 14), cu semantism datorat asocierii cu arz-, de la a arde. După Candrea-Dens., 78, de la arde. Probabil din acelaşi cuvînt tc., într-o formă redusă *arzü, care nu ni se pare clară, derivă arzoi (var. arzui), adj. (aprins, înflăcărat, pasionat), pe care DAR îl derivă direct din a arde.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER