- arzător
- ARZĂTÓR, -OÁRE, arzători, -oare, adj., s.m., s.n. I. adj. 1. Care arde, care dogoreşte; fierbinte; torid. 2. fig. Puternic, intens; deosebit (de mare, de important). Document de o arzătoare actualitate. ♦ Care cere o soluţie imediată, urgentă. Problemă arzătoare. II. s.m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. III. s.n. Aparat care serveşte la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii. – Arde + suf. -ător.Trimis de cata, 30.11.2004. Sursa: DEX '98ARZĂTÓR adj. v. canicular.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeARZĂTÓR adj. v. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, impetuos, intens, înflăcărat, înfocat, însufleţit, pasionat, puternic, temperamental, viu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimearzătór adj. m.,(persoană) s. m., pl. arzătóri; f. sg. şi pl. arzătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficarzătór (aparat) s. n., pl. arzătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficARZĂT//ÓR1 arzătoroáre (arzătoróri, arzătoroáre) 1) Care arde; care dogoreşte; fierbinte. Nisip arzător. 2) fig. Care cere o soluţie imediată. Problemă arzătoroare. /arz (a arde) + suf. arzătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXARZĂTÓR2 arzători m. Muncitor care aprinde cuptoarele la fabrici. /arz (a arde) + suf. arzătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXARZĂT//ÓR3 arzătoroáre n. Aparat care amestecă un combustibil cu aerul pentru a uşura arderea. /arz (a arde) + suf. arzătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.